Oare cât ne costă că ne-am vândut evreii?

Oare de ce a vândut Ceaușescu evrei, ca să rămână cu palestinienii? Cu a căror prezență se împăuna pe prima pagină a cotidianului Scînteia - organ al Comitetului Central al Partidului Comunist Român - de fiecare dată când ne vizita țara “tovarășul Yasser Arafat, președintele Comitetului Executiv al Organizației pentru Eliberarea Palestinei”? O astfel de imagine apare în ziarul partidului de duminică 29 ianuarie 1984, care dă unele detalii despre întâlnirea avută cu o zi înainte în prezența lui Emil Bobu și Ștefan Andrei.

Nu cu foarte mult timp înainte Ceaușescu se întâlnise cu Carlos Șacalul, fost membru reprezentativ al Frontului Popular pentru Eliberarea Palestinei, la recomandarea liderului libian Muammar Gaddafi, pentru a-i cere să-l elimine pe generalul Ion Mihai Pacepa, ce defectase la americani.

Ilich Ramírez Sánchez cunoscut drept Carlos Șacalul a descris astfel primirea și pe conducătorul comunist român: „Mie îmi plăcea Ceaușescu și l-am respectat. Era foarte puțin inteligent, un tip de la munte care provenea dintr-o familie săracă, dar foarte patriot și foarte solidar. M-a primit foarte călduros cu toate onorurile - casă, posibilități de a călători, însă nu am primit niciun ban de la el”

Dacă șeful partidului și statului și-ar fi dat seama că mixul rațiune-emoție se face foarte prost la noi păstra evreii și nu era interesat de palestinieni.

Evreii au fost aduși în Moldova - și chiar au deținut demnități publice în timpul lui Ștefan cel Mare - tocmai pentru că aceia care conduceau acea parte a României au realizat că mixul rațiune-emoție se face, de regulă, foarte prost la noi. Adică, prevalează fie una, fie cealaltă, așa cum s-a întâmplat în vremea lui Alexandru Ioan Cuza și a trebuit să vină Carol de Hohenzollern - Sigmaringen ca să echilibreze mixul.

În momentul de față nu mai avem, din păcate, nici evreii care aduceau echilibrul în Moldova, nici germanii ce o făceau în Transilvania și apoi - împreună cu evreii - în Vechiul Regat. Am preferat să-i vindem la bucată începând cu anii ’50, ne-am bucurat că le-am cumpărat pe mai nimic mașinile și casele, și am ajuns la fel de dezechilibrați ca înainte să fi venit ei în țările române.

Dovada elocventă a dezechilibrului este dată de felul în care e făcut la noi marketingul corporatist și politic. Acest mix nu induce credibilitate. Iar lipsa de încredere, ușor de observat la tot pasul, reprezintă principalul impediment în funcționarea societății românești.

Privind retrospectiv, evreii, ca urmare a interesului lor mare pentru educația copiilor, le-au asigurat un avantaj comparativ în societate și i-au făcut principalii participanți la diviziunea muncii, pe baza căreia funcționează economiile de piață.

Prin contrast cu alte minorități, care “investesc” puțin spre mai deloc în copiii lor, și îi lasă să fie crescuți de societate, după ce, în prealabil și în măsura în care au avut și-au cazat și animalele de companie cu coamă în casele luate cu titlu de moștenire de la nemți.

Iată de ce unii sunt principalii promotori ai capitalismului, iar ceilalți ai socialismului, dar iată și de ce, în prezent, România e mai mult socialistă decât capitalistă.

Dar dacă tot am pomenit de educație, merită subliniat că în 10 ani o să ia toți 10 la Bac, însă numai ciudații vor avea habar să scrie.

Se vede că politicul a depreciat sistemul educațional ca să pară el deștept. Acum avem elite!