Goethe ajunge în grădina botanică din Palermo la concluzia că răspunsurile se găsesc în lumea plantelor. Aici i-a venit ideea de a redefini conceptul de metamorfoză: "Mi s-a revelat faptul că în acel organ al plantei pe care de obicei îl numim frunză zace adevăratul Proteus, care poate să se ascundă și să se reveleze în toate formele. Înainte și înapoi, planta este mereu numai frunză, atât de indisolubil unită cu viitorul germene, încât nici nu avem voie să le gândim separat."

Iar după ce în 1790 redactează Versuch, die Metamorphosen der Pflanzen zu erklären (Metamorfoza plantelor), în 1810, în Zur Farbenlehre (Teoria culorilor), Goethe ia o poziție contrară concepției lui Isaac Newton și încearcă să demonstreze unitatea dintre spirit și materie în fenomenele naturale.

La rândul său mecanicistul Newton ține cont în concepția sa de legea gravitației. Iar Roger Babson, cel care a înființat Gravity Research Foundation, integrează a treia lege a lui Newton în economie, creează Babsonchart of Economic Indicators, care-l ajută să prevadă prăbușirea bursieră din 1929.

Și totuși, cel care reușește să explice ceea ce încearcă Goethe calitativ și Newton cantitativ e un alt matematician: Benoît Mandelbrot.

Ați auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci. Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este - potrivit definiției - “o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul, introdus în 1975 de Benoît Mandelbrot provine din latinescul fractus, care înseamnă “fracturat” sau “spart”

Dar dacă am vorbit de copaci pentru a arăta ceea ce reprezintă fractalii, nu trebuie să ne mărginim la acest exemplu. Majoritatea formelor de viață din regnul vegetal se bazează pe fractali. Iar acestea sunt mult mai robuste decât orice structură creată de om. Poate că acest mediu pare slab, îi cad frunzele, însă ele reapar primăvara. Asta dovedește perenitatea regnului vegetal. Și având în vedere robustețea lui nu putem să nu luăm în discuție faptul că, la organismele cu structură mai complexă, stabilitatea ar trebui să rezide din principiile pe seama cărora funcționează și să se aplice tuturor aspectelor vieții.

Așadar, în acest fel organismele vor fi stabile și viața lor armonioasă, fiindcă diferitele componente ale vieții vor interacționa și va exista sinergie. Dacă însă componentele se vor baza pe sisteme și principii diferite, ba chiar eronate, va fi imposibil ca respectiva societate să vădească robustețe, precum regnul vegetal

Ca să rezumăm, omul s-a cățărat în fruntea lanțului trofic și se uită acum de sus la celelalte specii. Dar dacă face totuși o analiză istorică va putea să observe că nu există tip de organizare socială care să depășească durata de viață a speciilor vegetale. Așa cum sunt ele organizate, prin fractali.

Însă alături de enunțarea și urmarea unor principii, precum cele din Codul lui Hammurabi, mai e ceva la fel de important pentru supraviețuire: adaptabilitatea. Fiindcă dacă ne aflăm într-o secvență creată artificial e necesară modificarea rapidă a principiilor pentru a se asigura robustețea. Cu alte cuvinte, cu ajutorul principiilor se ajunge la echilibru, dar care, atenție!, se află în continuă mișcare, de aceea am discutat și de adaptabilitate.

Nassim Nicholas Taleb îi dedică lui Mandelbrot cea mai importantă carte a sa Lebăda Neagră.

Aleatoriul nu este o teorie și nici un concept, ci capacitatea lumii de a crea evenimente și situații imprevizibile, sugerează Taleb în prima sa carte: Păcălit de hazard - rolul ascuns al norocului în viață și economie. Explică de ce se numește aleatoriul mandelbrotian sau fractalic. Pentru că problematica a fost studiată anterior de Pareto, Yule sau Zipf, însă Mandelbrot a făcut conexiunile, legătura între aleatoriu și geometrie și a tras concluzia naturală. Cu precizarea că Charles Darwin - cel care e “creditat” cu ideea că supraviețuiește cel mai adaptat - scrie în introducerea la Originea speciilor că faptele pe care le prezintă nu sunt neapărat originale, ci consecințele i s-au părut  “interesante”.

Taleb atrage atenția că triunghiurile, pătratele și cercurile par mai prezente în mintea arhitecților, contructorilor, profesorilor decât în natură. Munții nu sunt triunghiuri sau piramide, copacii - cercuri. Mama Natură nu a fost la orele de geometrie. Geometria naturii nu este cea a lui Euclid. Această orbire (fizică) este identică cu eroarea că aleatoriul ar fi reprezentat de cazinouri.

• E dată milităria jos din pod pentru a trece de la Mafie la state...

  < Prev
• Israel M. Kirzner: Abilitatea antreprenorului constă în perceperea de...

  Next >