Populația e macrostabilă?

Datele statistice arată că, deși economisirea intrase pe trend descendent în luna mai, scăderea TVA la alimente din iunie și, implicit, majorarea venitului disponibil, au repus-o pe creștere.

Ceea ce trebuie subliniat, însă, este că numai 6-7% din populație are capacitatea să economisească. Din acest motiv, mai importantă decât creșterea depozitelor bancare, e reducerea supraîndatorării, împovărare ce a survenit în 2010, după mărirea TVA și tăierea salariilor.

Iar în aceste condiții, în care economisesc foarte puțini, nu se poate vorbi de o clasă de mijloc și, din nou, se pune problema că atenți la echilibrele macroeconomice s-au scăpat din vedere cele microeconomice. Dezechilibre care s-au accentuat în ultimii ani și sunt responsabile pentru escaladarea creditelor neperformante.

Și pentru că am ajuns să vorbim iarăși de micro și macro haideți să reluăm discuția (http://jurnalul.ro/editorial/populatia-este-macrostabila-693953.html) legată de faptul că românii trebuie să plătească accize la fel ca-n UE şi taxe pe proprietate, fără ca lefurile lor şi datoria publică să fie ca acolo.

De ce am adus în discuţie salariile şi datoria guvernamentală? Pentru că veniturile-s mici şi pentru că sunt erodate de taxe. Ceea ce-i permite statului să se împrumute mai puţin. Până se ajunge ca datoria publică să fie mai redusă decât cea a menajelor. Iar asta se numeşte macrostabilitate.

Dacă ratingul suveran este mai bun decât cel al familiilor, statul e mai puţin riscant şi se împrumută în mai mică măsură înseamnă că ar trebui să scadă impozitele ca să ajungem la relaţia corectă.

Statul, mai puţin riscant, să se îndatoreze mai mult şi familiile mai puţin. Deoarece taxele și impozitele când devin mai mari constrâng populaţia să compenseze povara cu credit. Iată de ce trebuie să se micşoreze impunerile fiscale, deoarece oamenii politici trebuie să fie educaţi şi responsabili. În caz contrar, ei generează riscuri sistemice.

Ceea ce merită subliniat e faptul că dacă mărirea TVA de la 19% la 24% a fost considerată o greşeală, la fel ca tăierea salariilor, aceste măsuri trebuie să beneficieze de binevenita corecţie, împreună cu recunoaşterea publică a erorii, ca la restitutio in integrum. Lăsăm pe data viitoare discuţia despre cine e mai importantă, cererea sau oferta agregată.