Cine acuză Parlamentul de malpraxis?

Legea privind stingerea creditelor prin cedarea către bancă a bunurilor ipotecate încalcă un principiu de drept fundamental, potrivit căruia niciun act normativ nu poate acţiona retroactiv. Având în vedere acest lucru, e de neînţeles cum cei ce fac parte din forul legislativ au adoptat legea, fiindcă dacă ar fi avut pregătirea necesară pentru a face parte dintr-un organism cu o astfel de denumire, nici n-ar fi trebuit să se prezinte la vot dacă şi-ar fi dat seama că se încalcă un principiu de bază.

Aşadar, sub incidenţa legii menţionate ar trebui să intre doar împrumuturile ce se dau de acum încolo, nu şi cele ce s-au acordat potrivit legislaţiei anterioare, a normelor de creditare ale băncilor şi a contractelor de credit. Pentru că ar fi ca şi cum ai primi amendă pentru fumatul în spaţiile publice pe baza unei fotografii din urmă cu şapte ani, când legea nu interzicea aşa ceva.

În aceste condiţii, este normal ca preşedintele Klaus Iohannis să ceară avizul Curţii Constituţionale (CC) înainte de a promulga actul normativ, deoarece articolul 15 din legea fundamentală stipulează că legea dispune numai pentru viitor. Şi cu acestă ocazie, CC ar trebui să taxeze populismul politic.

În fine, în noul cod civil mai apare teoria impreviziunii, dar ea nu e aplicabilă decât din 2011, în condiţiile în care grosul creditului s-a atribuit până în 2008.

Şi la fel de important de ştiut este cum a apărut “bula” ale cărei urmări vor să le dreagă, cum numai ei ştiu, politicienii. În contextul integrării politice a României în Uniunea Europeană, pe piaţa imobiliară de la noi au intrat o grămadă de bani, fiindcă nu aveau cum să pătrundă în alte părţi ale economiei. Şi sigur că în situaţia în care lichiditatea s-a concentrat în respectiva zonă preţurile s-au dus abrupt în sus.

Dar pentru că România n-a fost pregătită economic de intrarea în Uniune a urmat o corecţie brutală a preţului activelor. Iar statul, în loc să aibă expertiza necesară să gestioneze un astfel de şoc şi să păstreze lichidă piaţa pe care o stimulase anterior, a introdus TVA la imobile şi a girat Programul Prima Casă, în încercarea de a opri căderea preţurilor şi a colecta mai multe taxe.

Ceea ce a dus, din păcate, la micşorarea volumelor de tranzacţionare şi i-a lăsat pe dezvoltatori cu casele în braţe. Iar, în final, aceştia încearcă să fie ajutaţi de politicieni să se “elibereze” de credite, cedând “mortul” băncilor, fără să ţină cont de faptul că lăcomia nu scapă nepedepsită.