Una dintre cele mai frecvente critici la adresa politicilor adoptate de băncile centrale ca reacție la criza declanșată în 2008, critică exprimată de întregul spectru ideologic, de la libertarieni la neomarxiști, a fost aceea că reducerea dobânzilor și relaxarea cantitativă au redistribuit puterea de cumpărare și bunăstarea în societate.

Însă acest lucru nu este un motiv de critică, ba dimpotrivă, este un semn că aceste politici au produs efecte în economie, scrie viceguvernatorul Băncii Naționale a Cehiei, Mojmir Hampl, într-un articol publicat pe platforma project-syndicate.org.

"O altă critică frecventă la adresa politicilor adoptate de băncile centrale din țările dezvoltate din 2008 încoace este aceea că au avut efecte redistributive. Cu siguranță că au avut, și ce dacă? Fiecare acțiune de politică monetară și toate laolaltă asta fac, redistribuie averea. Majorările de dobânzi îi fac fericiți pe cei ce economisesc, iar reducerile sunt avantajoase pentru cei care se împrumută. Importatorii preferă o monedă națională puternică, iar exportatorii – una slabă. Pentru a avea cât de cât logică, politicile monetare trebuie în mod necesar să aibă efecte diferite în momente diferite asupra diferitelor grupuri din societate. Efectul redistributiv nu este rezultatul unei erori, ci chiar esența politicii monetare", afirmă Hampl.

El mai arată că acești critic nu înțeleg că băncile centrale moderne au ca misiune nu doar lupta împotriva inflației, ci și menținerea stabilității pe termen lung a prețurilor. Căci, continuă viceguvernatorul, precum temperatura corpului uman, nivelurile prețurilor nu pot nici urca prea sus, nici coborî prea jos fără să cauzeze serioase complicații în economie. Astfel, băncile centrale trebuie să fie la fel de "activiste" când combat deflația cauzată de cererea slabă precum sunt în momentele când se luptă cu inflația înaltă provocată de cererea prea puternică.

"Deși bătălia este perfect simetrică, aprecierea publicului este surprinzător de univocă, în special în țări cu populații conservatoare din punct de vedere financiar. Printre care se numără și țara mea natală, Republica Cehă, o națiune de persoane care economisesc și unde raportul dintre credite și depozite în sistemul bancar rămâne semnificativ sub 100%. Cehii se tem de inflație deși aceasta a atins minimul ultimilor 13 ani în 2015, iar Banca Națională a Cehiei, al cărei viceguvernator sunt, luptă să evite riscul deflației încă din 2013", mai scrie Mojmir Hampl.

Autorul mai arată că sunt false aserțiunile celor care cred că arsenalul de măsuri și politici al băncilor centrale este pe cale de epuizare sau chiar epuizat. Dimpotrivă, spune el, băncile centrale au o sumedenie de arme la dispoziție, de diferite calibre și cu diferite grade de eficiență, în funcție de moment. Nu orice armă este potrivită în orice ocazie, însă capacitatea băncilor centrale de a crea și de a distruge bani este, teoretic, nelimitată.

"Băncile centrale trebuie să dea răspunsul cuvenit criticilor ignorante cu care ne confruntăm. Nici unul dintre criticii noștri nu a fost capabil să explice cât de cât clar sau credibil de ce stabilitatea prețurilor ar fi un obiectiv eronat, care ar trebui să fie scopurile-cheie ale băncilor centrale sau ce se putea face diferit după criza din 2008. Motivul este simplu: abordarea crizei de către băncile centrale a fost cea corectă și a salvat realmente economia.", precizează viceguvernatorul.

Ceea ce este discutabil în discursul lui Mojmir Hampl e că politicile băncilor centrale, atât timp cât sunt subsecvente relaxării cantitative (QE), pot provoca doar hazard moral şi selecţie adversă. Adică, nu echilibrează, cum a făcut Banca Naţională a României când a mers încet cu dobânda-cheie în jos ca să contracareze iniţiativele proaste ale Ministerului Finanţelor, ce a considerat că în criză e necesar să fie impuse noi taxe.

Efectul QE din SUA şi zona euro se resimte sub forma diluării valorii banilor, disoluţie care, evident, nu se poate bucura de popularitate în rândul cehilor, dar care are la bază convingerea viceguvernatorului băncii centrale a Cehiei că politica monetară poate promova hazardul moral şi selecţia adversă o perioadă nelimitată.

Pentru că, într-adevăr, politicile băncilor centrale redistribuie, dar nu pe considerente de productivitate, ci discreţionar. Poate deveni asta o practică, poate dura la nesfârşit?

Din păcate, politica monetară poate ajunge -  în măsura în care funcţionează potrivit spuselor lui Hampl - să conserve lipsa de restructurare şi să confirme politica fiscală păguboasă, în contextul în care se apucă să “cumpere” timp greşit. 

• Fost economist-șef BERD: Tranziția la capitalism în Estul Europei nu e...

  < Prev
• Și Stiglitz s-a prins că dobânzile negative sunt nocive

  Next >