Error
  • Error loading feed data

Fotbalul suferă de lipsa diviziunii muncii

M-am interesat la ultimele meciuri de fotbal disputate de România dacă mai joacă Hagi, ca să știu dacă ne calificăm. Mi s-a răspuns, așa, în zeflemea, cu „Măi moșule, Hagi s-a retras de mult!”. Între timp, presa de scandal i-a tot învârtit „să fie bine ca să nu fie rău”, fără a trasa o binemeritată linie de demarcație între ceea ce a făcut și ceea ce a zis.

De fapt, poate că presa economică ar fi trebuit să fie mai atentă la fondul decât la forma discursului lui Hagi. „Merităm să ne faceţi statuie pentru ce am făcut noi, având în vedere condiţiile din România. Rezultatele cântă cu noi. Se duce fotbalul românesc. Se duce. Zero. În doi-trei ani, zero”, afirma Gică Hagi în 1998.

Între timp, el a mai subliniat că Real Madrid are un buget de un miliard de euro anual, pe când cele mai titrate formații de la noi abia ajung la 10 milioane. Real-ul e Real, dar diferența e prea mare, ceea ce are legătură tot cu condițiile economice, sugera Hagi. Condiții pe care le-a scurtcircuitat din nou cu școala sa de fotbal și a arătat că din asta se pot scoate bani, dacă ai priceperea necesară.

Ca să rezum, e o oarecare ipocrizie în felul în care îl admirăm pe Hagi fotbalistul, antrenorul, investitorul și managerul de club și cum îl tratăm pe Hagi Cel Nu Foarte Meșter La Retorică. E ca și cum am uita că la baza economiei stă diviziunea muncii. Nu ne pasă deloc cât de bine vorbesc limba română un instalator, inginer sau chiar un manager de portofoliu de asset management.

Dar mai important e să ne întoarcem la ultimele rezultate din fotbal - cu echipe pe care le băteam la scor pe vremea lui Hagi - pentru a repune pe tapet zicerea cu statuia ca să ajungem la situația economică actuală.

Spuneam mai de mult că românii nici ceea ce făceau anterior nu mai fac, pe când cei din jur, țările vecine, nu doar că fac tot ceea ce făceau mult mai bine, dar se întâmplă să facă și lucruri noi.

Ca să iau un exemplu la întâmplare, altul decât cel al generației de aur din fotbal, nimeni nu mai vorbește de echipa feminină de gimnastică, multiplă campioană mondială. Apa a trecut și peste această problemă, de parcă nici n-a fost.

Ceea ce ne mai aduce aminte de acele vremuri e că mai toate gimnastele laureate antrenează prin afară țării, unde e alungată, iremediabil, forța de muncă pentru păstrarea statului social. Poate vă spun ceva nume, care nu rezonează la fel ca Nadia Comăneci, Ecaterina Szabo și Andreea Răducan, dar care au făcut istorie la Seul, în 1988: Gabriela Potorac, Celestina Popa, Aurelia Dobre, Daniela Silivaș, Camelia Voinea, Eugenia Golea.


Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review