Desi am incercat sa intreprind o cercetare amanuntita, pana la aceasta ora n-am aflat cu cine a votat Cetateanul Turmentat.

M-a consolat, in schimb, aritmetica electorala. Pe liste au fost inscrise 18.219.749 de persoane. Foarte multe! Dar nu va speriati, la urne n-au ajuns decat 5.911.232, adica 32,44%. Ceea ce inseamna ca PSD – lider in preferintele electoratului – a fost ales de 2.093.032 de oameni.

Numarul celor prezenti la vot seama frapant cu cel al pensionarilor, de unde s-ar putea contura ideea ca socialistii au primit o treime din votul lor, dar nu acest aspect ma pasioneaza prea mult, ci acela ca atunci cand strangi doar 11,5% din numarul total al alegatorilor nu prea poti pretinde ca ai avea legitimitate. Doar partidul nehotaratilor ar fi legitim. Insa, in ciuda acestui handicap, vizibil, Partidul Social Democrat a reusit sa obtina jumatate din mandatele de pe lista, 16 din 32. E ca si cum ar fi fost votat de 9 milioane de oameni, chiar daca a primit votul a doua. Cum s-a putut intampla un astfel de lucru?

Sunt mai multe explicatii, cea mai la indemana e aceea ca Mircea Diaconu, care a obtinut un procentaj mai mare decat UDMR si PMP, a luat nu doar din voturile PNL, ci a facut sa ramana sub prag partide precum Partidul Poporului, PRM, Forta Civica ori PNTCD, iar voturile lor s-au redistribuit catre partidul dominant.

Si totusi, e imoral sa dam vina pe Diaconu. El a candidat si a castigat, nu ca ceilalti 7 independenti, dintre care cel mai bine plasat a obtinut 50.000 de voturi. Adica, jumatate din semnaturile stranse ca sa poata candida. Daca e sa facem o medie a procentajului sustinatorilor care au refuzat sa mai vina sa-l voteze pe cel pentru care au semnat, acesta e mai mare decat absenteismul general de la vot.

De unde se vede ca daca il scoatem din discutie pe Diaconu, independentii n-au avut sustinatori adevarati. Parca ar merita sa ne bagam nasul pe listele aderentilor ce si-au exprimat increderea in independentul care sa fie inclus pe lista electorala si daca se gasesc aceeasi sustinatori si la alti candidat fara partid, mai ca se poate spune ca partidul cu cele mai multe intentii de vot a reusit sa-si maximizeze rezultatul, obtinand dupa redistribuire jumatate din mandatele de europarlamentar, desi a fost votat de o treime din cei prezenti la alegeri, care au constituit o zecime din totalul electoratului.

Iar discutia legata de independenti este foarte importanta, pentru ca profilul celui ce devine europarlamentar ar trebui sa fie cel al unui om bine educat, fara a fi inregimentat politic si care sa reactioneze potrivit propriei constiinte. E regretabil ca cei mai multi independenti romani sunt, de fapt, masa de manevra.

Si ar mai fi inca o remarca de facut. Atuurile enumerate sunt importante si in perspectiva alegerilor prezidentiale. Indiferent din ce partid provine presedintele dupa alegeri el devine arbitru. De ce sa nu fie el ales direct din zona “neutra”? Daca nu-i posibil sa fie asa ceva poate ca ar fi mai bine sa lase in locul sau un rege. Pentru ca in vreme ce presedintii nu pot sa reziste la putere daca nu impart privilegii unor „sponsori” luand de la gura celor saraci cu impozite sau inflatie, monarhii constitutionali n-au cum sa-si pastreze credibilitatea daca isi pierd echidistanta. Clasa politica inca nu-si da seama, dar numai un astfel de conducator mai poate sa o salveze de la faliment .

• Cat de dependenti suntem de gazele rusesti?

  < Prev