Cardul anti-evaziune e ca aspirina anti-Ebola

Cash-ul este rege, doua treimi din consum se face cu banii jos titreaza Jurnalul National intr-un articol publicat pe 24 aprilie 2015.

Iar reprezentantii procesatorilor de carduri spun ca nu pot estima cate firme mici vor accepta sa-si monteze POS-uri, dupa ce costurile pe care le platesc la banci vor scadea de la 2%, valoarea medie pe care o platesc acum, la 0,2%-0,3%.

Magazinele, de la tara sau din oraselele mici, care dau marfa pe datorie, nu vor dori o transparenta a vanzarilor si vor sta cat de departe pot de plata cu cardul.

„Pentru unii buticari costul nu este de 2% sau de 2,5%. Este de 41,5% pentru ca ei vand la negru, nu platesc TVA, impozit pe profit etc”, apreciaza Cosmin Vladimirescu, director general MasterCard Romania, care adauga ca nivelul redus al platilor cu cardul explica procentul ridicat al economiei subterane de 28% din PIB.

Intr-adevar tranzactiile cu cardul sunt reduse la noi si numerarul in afara bancilor se plaseaza la un nivel deosebit de ridicat - 15,92% din totalul masei monetare, fata de 1,56% in Noua Zeelanda, 2,93% in Marea Britanie, 3,3% in Suedia, 3,47% in Australia, 3,67% in Canada, 4,5% in Danemarca, 6,95% in Elvetia. Sau 9,37% in zona euro, 12,25% in Polonia, 13,05% in Cehia si 13,92% in Bulgaria.

Totusi cardul este un instrument de plata nu unul de lupta impotriva evaziunii fiscale si coruptiei. Pentru a nu ne mai confrunta cu aceasta fuga de la plata taxelor - pe care autoritatile fiscale o eticheteaza drept frauda, dar pe care buticarii o apreciaza ca fiind legitima aparare - solutia este un mediu de afaceri lipsit de ostilitate, nu mai multe controale si amenzi din partea autoritatilor.

Cu alte cuvinte, cei care pun alaturi de nivelul redus al platii cu cardul dimensiunea mare a economiei subterane, poate ca ar face mai bine sa pledeze ca Romania sa aiba o economie de piata autentica, care sa-i permita sa se faca mai mult business, iar pe seama volumele mai mari de vanzari sa se majoreze platile la POS. Cam asta este deosebirea intre un discurs capitalist, si unul militaro-politienesc.

Dar apropo de evaziunea si de cel care e considerat principalul inamic al acesteia: cardul.

Paradoxal nu doar in piete - unde-si vand producatorii cartofii si fasolea cu bani cash si fara bon fiscal - se poate face evaziune fiscala, ci si la supermarket. E suficient ca vanzatorul sa-i permita clientului sa returneze marfa cumparata...

Clientul vine, achizitioneaza un produs pentru care s-a stabilit o garantie de trei zile, plateste cu cardul de credit si apoi pleaca.

In a treia zi comerciantul spune ca a primit produsul care nu a corespuns garantiei si i-a dat clientului bani cash pentru marfa cumparata cu cardul. Dupa care magazinul baga produsul pe pierderi, fiindca era o marfa perisabila. Si asta pentru ca - nu-i asa ?! - supermarketul isi respecta cumparatorii si le poate da garantie la orice. La rosii si castraveti daca e nevoie! Deci cu ce-l deranjeaza pe comerciant sa faca evaziune daca accepta plata cu cardul?!

Daca e cumva neclar, mai spun o data. Comerciantul care admite plata cu cardul isi face procedurile interne in asa fel incat sa i se poata returna marfa de la client intr-un termen suficient de lung. Apoi spune ca a venit cumparatorul si ca trebuie sa-i dea bani cash in contul garantiei. Si bineinteles ca se poate acorda garantie pentru orice fel de marfa.

E drept ca la micile magazine penetrarea POS-urilor s-a lovit permanent de teama comerciantilor de a nu fi prinsi facand evaziune fiscala, dupa cum releva si ultimele declaratii ale reprezentantilor procesatorilor de carduri. Dar se vede ca, de fapt, nu-i nicio problema si se poate si lichidiza semnificativ piata. Orice pravalie poate accepta plata cu cardul cu conditia sa ofera garantie produselor. Oare cei care vand marfuri la tv tot asa fac?

E greu de stiut, dar e limpede ca se poate utiliza „inteligent” cardul de credit pana la epuizarea plafonului. Cumparatorul trebuie doar sa platesca cu cardul (la care are cateva luni bune de gratie) un produs pe care vrea sa-l schimbe in perioada agreata de magazin. Il duce inapoi, primeste bani cash, dupa care achizitioneaza tot prin intermediul cardului ceva mai scump si face alt plan de rate.

Si tot asa, pana epuizeaza toata linia de credit, aruncand cheltuielile cat mai departe in viitor. Iar toate acestea stiti de ce le poate face? Pentru ca e cetatean european si are drepturi...

O mai spun o data. Cardul este un instrument de plata, si atat. Nu e inamicul nimanui. Nassim Nicholas Taleb scria in cartea sa de aforisme Patul lui Procust ca la o masa rotunda din Moscova l-a privit pe Edmund Phelps, „care a luat «Nobelul» pentru niste scrieri pe care nu le citeste nimeni, teorii pe care nu le foloseste nimeni si prelegeri pe care nu le intelege nimeni” - incercand, de fapt, sa atraga atentia asupra marelui economist.

Citind teoriile „nefolositoare” ale lui Phelps, precum efectele compromisului intratemporal asupra macroeconomiei, se observa, in practica, cum se poate face evaziune fiscala cu ajutorul celui mai mare „dusman” al economiei subterane: cardul.

Sigur ca articolul de fata s-ar putea incheia foarte bine aici, dar ar mai fi inca un aspect de evidentiat.

Numerarul a ajuns la 16% din totalul masei banesti, nivel aproape dublu fata de cel din zona euro, pentru ca a fost alungat din sistemul bancar de popriri, executari silite si descinderi.

Dar Fiscul nu-si asuma raspunderea pentru eroare si vrea sa readuca banii in banci tot militieneste, prin limitarea platilor cash la companii si populatie. Fara a uita insa sa faca exceptie de la aceasta regula pentru plata în numerar a impozitelor, taxelor, contributiilor si amenzilor.

Asadar ANAF se crede Dumnezeu si continua sa fie locul unde se poate merge cu sacosa de bani, deoarece lipsesc POS-urile si joaca in afara regulilor impuse muritorilor de rand. Adica, toate cheltuielile romanilor se pot face plan de rate la POS-urile de la magazine si furnizorii de utilitati, mai putin cele impuse de autoritatea supranaturala fiscala.

Iar exemplul cel mai bun al platii cu geamantanul - ca intre famigliile mafiote - este cel al unei afaceriste care a venit de curand cu mai bine de 100.000 de euro cash ca sa cumpere un restaurant din Botosani executat silit de Fisc. Cand inspectorii fiscali i-au spus ca nu se poate plati in euro, femeia a facut cale intoarsa si a venit cu 584.661 de lei in bancnote.

http://www.economica.net/o-afacerista-a-venit-cu-peste-100-000-de-euro-in-geanta-i-a-cumparat-un-restaurant-executat-silit-de-fisc_100169.html