Cine va mai acorda credite imobiliare daca rambursarea acestora se va face in cladiri, a declarat guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, referindu-se la initiativa legislativa cu  privire la preluarea de catre banca a casei depuse garantie in cazul in care debitorul nu-si mai poate plati ratele.

Si a continuat precizand ca bancile acorda imprumuturi nu din banii lor, ci ai deponentilor, care vor sa-i primeasca inapoi sub forma lichida, nu de ferestre sau cosuri de casa.

Din cate se observa suntem in plin suprarealism economic si initiatorilor legii le scapa notiuni simple, precum e aceea ca banca este un intermediar intre creditor (deponent) si debitor.

In cazul unei banci de investitii sau a uneia islamice, care devin partener de afaceri cu debitorul, lucrurile stau un pic altfel. Dar in cazul de fata, discutam de banci comerciale, cu rol de intermediar. Adica, o banca ce suplineste, pentru o anumita perioada, necesarul de finantare al debitorului.

De unde se vede ca banca nu are niciun interes sa intre in posesia bunului cumparat de debitor. De altfel, cand bancile fac analiza de risc de credit a debitorului se axeaza pe capacitatea de plata a acestuia. Nu analizeaza potentiala evolutie a pretului activului imobiliar, in urmatorii 20 – 30 de ani, pe cat se deruleaza finantarea. Fiindca banca nu este interesata sa intre in posesia activului care colateralizeaza imprumutul.

O asemenea preocupare ar schimba, practic, profilul de business al bancii, aceasta devenind din intermediar financiar, investitor pe piata imobiliara. 

• Piata de capital se razbuna pe banci

  < Prev
• De la Balcerowicz, la Taleb, prin Legile lui Murphy

  Next >