Bancile ar trebui sa revina la principiul: Clientul nostru, stapanul nostru

Bancile comerciale trebuie sa explice in permanenta publicului larg aspectele de baza ale activitatii bancare, pentru ca lucrurile se uita.

Si, sub nicio forma, bancile nu trebuie sa aiba pretentia de la public sa inteleaga aspecte pe care banca nu le explica, a declarat, citat de Agerpres, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu, in cadrul evenimentului Summer Banking Academy, organizat de Institutul Bancar Roman.

"Chestiunile de comunicare nu sunt deloc simple. Vedeti cat sunt de complicate in toata lumea. Nu le neglijati! (...) Pentru publicul larg, revenirea, cu forme adecvate, la bazele activitatii bancare trebuie facuta in permanenta si cu inteligenta. Lumea uita! Altminteri, apar atacuri, mai ales in momentele delicate de tensiuni economico-sociale, cel putin pripite, le spun eu, dar ele sunt bazate si pe neintelegere. Sau cei care ataca se bazeaza pe neintelegerea publicului.

Si, sub nicio forma nu trebuie sa aveti pretentia ca publicul larg sa inteleaga cum functioneaza o banca, daca dumneavoastra nu ii explicati. Comunicarea nu trebuie sa ramana la lucrurile complicate. Reveniti de cate ori este cazul la baza activitatii financiare, intr-o maniera frecventa si continua", s-a adresat guvernatorul bancilor comerciale.

In opinia sa, lupta pentru imaginea sectorului sectorului bancar este o meserie pe care nu o poate face oricine. „Trebuie oameni de specialitate", a precizat oficialul bancii centrale.

Potrivit acestuia, lumea trece prin transformari extraordinare, iar ideile simpliste, superficiale, care sar peste chestiuni fundamentale, prind la mase extrem de rapid, iar opinia publica influenteaza politicul si pot avea loc schimbari dramatice in legislatie.

Isarescu apreciaza ca trebuie explicat foarte clar si rolul bancilor in functionarea economiei de piata. "Mai ales in momentele delicate, nu uitati sa explicati cat este de importanta intermedierea in functionarea economiei de piata. (...) Suntem acuzati ca luam apararea bancilor, dar noi luam apararea unui sistem vital fara de care economia nu poate sa functioneze.

Luam apararea bancilor sau il aparam pe deponent? Daca se creeaza o atmosfera impotriva bancilor se creeaza impotriva deponentilor mici. De ce peste tot in lume sunt protejati deponentii mici? Pentru ca o criza mai mare decat o criza a depozitelor nu exista", a mai spus guvernatorul Bancii Nationale.

Pe de alta parte, guvernatorul BNR sustine ca bancile trebuie sa revina la modelul clasic de business, de creditare pe baza resurselor atrase. "Mai toate bancile romanesti cu capital strain au primit de la bancile mama precizari legate de faptul ca trebuie sa se finanteze din resurse locale", a explicat Isarescu.

El a subliniat faptul ca este vorba si de un proces de dezintermediere legat de problemele financiare ale bancilor mama, dar reflecta si o modificare de model de business. "Nu spun ca trebuie sa revenim la cal si cowboy, ci revenirea la un banking clasic, care inseamna o alta pregatire. Si un alt tip de garantii", a mai spus guvernatorul BNR.

Modelul clasic de finantare inseamna, in opinia lui Mugur Isarescu, si revenirea la finantarea sectoarelor de baza ale economiei, respectiv a capacitatilor de productie, a agriculturii, finantarea afacerii cu un alt tip de garantii, pentru ca daca bancile se limiteaza la garantii imobiliare, raman la discretia acestei piete cand vine vorba de recuperarea garantiilor.

As adauga ca bancherii nu se sfiesc sa se uite de sus la romani si sa-i critice ca sunt lipsiti de cultura financiara. Chiar daca unii finantisti s-au pomenit, la un moment da, ca unul din trei credite acordate “incultilor” e neperformant, ceea ce le pune la indoiala priceperea.

Dar autorul articolului de fata nu doreste sa puna tunul pe bancheri sau mana pe pistol cand aude de cultura, ci sa arate ca inainte de a-i acuza pe clienti de lipsa de cunostinte economice e bine sa existe produse pe care sa le tranzactioneze.

Fiindca daca am presupune, prin absurd, ca oamenii n-ar avea o cultura economico-financiara precara, ci una solida, ei ar discuta intre ei steril, despre ceea ce nu exista.

Asadar finantistii, in loc sa se calce pe bombeuri cum sa se faca mai utili clientilor, se uita cu dispret la lipsa de cultura financiara a acestora, fara sa realizeze ca ei insisi sunt limitati. Daca s-ar pricepe le-ar oferi cumparatorilor 3-4 produse sa-si aleaga. Dar, dupa cum stau lucrurile acum, bancherii se marginesc sa-i desfida pe cei care le trec pragul, desi nu sunt in stare sa le puna suficienta marfa in galantar.

E drept ca in saracia ei exista o oferta standard cu 1-2 produse, dar acestea nu sunt nici pe departe cele 3-4 instrumente inovative din care sa-si aleaga clientii. In vitrina saracacioasa a bancherilor pot fi zarite niste marfuri proaste pe care incearca sa le vanda cumparatorilor spunand “Vai ce bine va sta”, nu din acelea pe care le iau clientii din raft si zic fara sa le sugereze nimeni: “Asta-mi place!”.

Deci cei care se lauda cu oferta precara cred ca stiu mai bine decat clientul ce vrea, iar cand acesta din urma le spune ca n-are nevoie de nimic din ceea ce i se ofera deoarece nu i se potriveste, i se replica: “Habar n-ai despre ce vorbesti, pentru ca esti incult in materie de finante”.

Sigur, nimeni nu poate pretinde ca romanii ar da pe dinafara de cunostinte economice, dar normal ar fi sa acumuleze informatii pentru a avea ce sa faca cu ele. Adica, atunci cand un client vede 3-4 marfuri, se uita la ele, le citeste prospectul si le cumpara daca-i folosesc.

Nu ca acum, cand bancherii il fac pe cumparator prost in fata, insa nu-i ofera nimic din ceea ce are nevoie.

Si apropo de acest lucru, de ce atunci cand un client isi constituie un depozit (creditand banca) incheie o intelegere pe patru pagini, iar cand societatea bancara crediteaza cu banii sai o alta persoana, contractul are zeci de file?

Oare institutiile financiare au realizat ca pot compensa cultura economica precara a clientilor daca ii obliga sa citeasca contracte stufoase si astfel ei se familiarizeaza cu notiunile economice si cu formulele matematice?

Lasand gluma la o parte, cei care reclama ca romanii n-au cultura financiara, dar nu le ofera produse inainte de a-i critica, sunt ei insisi inculti, pentru ca n-au cunostintele economice care sa le permita sa stie din ce punct sa inceapa sa-si construiasca oferta.

Si mai trebuie remarcat ceva. Stim demult ca reclama e sufletul comertului. E firesc ca negustorii sa isi promoveze si sa isi faca cunoscuta marfa, sa o laude, sa-i sublinieze calitatile si diferentele pozitive fata de cea a concurentilor. In ziua de azi, insa, reclama a ajuns sa fie nu doar sufletul, ci si obiectul comertului.

Acest lucru se observa cum nu se poate mai bine in sectorul bancar. Practic putinele produse oferite de banci sunt asemanatoare pana la identitate.

Multe sunt de-a dreptul intersanjabile, fie ca sunt credite ipotecare sau de consum, depozite, conturi curente sau produse de factoring.

Dobanzile, comisioanele si preturile difera doar marginal, iar detaliile serviciilor oferite sunt de multe ori identice.

Concurenta de facto intre banci este minima, in cel mai bun caz.

Pe de alta parte, institutiile de credit consuma resurse imense pe marketing, publicitate si PR. Deruleaza campanii scumpe de promovare a produselor "noi", in speranta de a-si consolida identitatea de brand si de a se diferentia de ceilalti jucatori din piata. Discursul de marketing a inlocuit aproape cu totul consistenta produselor si serviciilor.

Cum s-a ajuns insa aici? Nu e nici o conspiratie la mijloc. Nu e vorba de "bancherii cei rai" care s-ar fi inteles sa-si imparta piata. S-a ocupat statul de asta. Sectorul bancar este poate cea mai reglementata si restrictionata ramura a economiei, alaturi de cea a energiei.

Bancile nu si-ar putea diferentia prea mult oferta nici daca si-ar dori asta, fiind blocate de reglementari. Se vede cu ochiul liber ca gradul de inovatie in sectorul bancar este extrem de slab.

In plus, pe langa reglementari, nivelul inalt de taxare din Romania reduce profiturile bancilor si, in consecinta, le scade capacitatea de a-si asuma riscuri in directia elaborarii si promovarii prin care sa se concureze cu adevarat.

Concluzia este ca, cu cat o economie este mai sufocata de impozite, reglementari si restrictii, cu atat nivelul de concurenta al companiilor care activeaza in cadrul ei este mai slab. Asta in dauna consumatorilor, vaduviti astfel de produse si servicii de calitate la preturi accesibile. In schimb, se dezvolta monstruos marketingul si se vand vorbe in loc de marfuri.

In acest fel, economia ajunge sa semene tot mai mult cu politica de care este dominata in actualul status quo. Iar consumatorii sunt redusi si din punct de vedere economic la statutul de alegatori si contribuabili: cumpara de la cine tine cel mai seducator (a se citi "populist") discurs si de fapt habar n-au pentru ce li se scot bani din buzunar.

Si, asa cum nimeni nu citeste legile publicate pe banda rulanta in Monitorul Oficial, nici consumatorii nu se mai obosesc sa citeasca lungile contracte pe care le semneaza cu bancile, mai ales partile scrise cu litere foarte mici.