Mergand pe drumurile serpuite ale tarii, care se ambitioneaza sa nu rateze absolut nicio localitate, se observa ca se mai produc si accidente.

Pe care politistii le “trateaza” cam in aceeasi maniera: “Accidentul s-a produs din cauza neadaptarii vitezei de mers la starea carosabilului”. Desi nu-i clar cine-i, de fapt, de vina: viteza ori carosabilul!

Iar cand ninge abundent si se blocheaza drumurile, autoritatile  au obiceiul sa-si ridica mainile catre cer.

Si tot Dumnezeu pare a fi responsabil cand se topesc primavara sloiurile de gheata si se inunda locuintele.

In fine, fara sa explice limpede ca de vina nu e, de fapt, bunul Dumnezeu, ci statul, care provoaca risc sistemic, asiguratorii scumpesc an de an politele si le e foarte greu sa gaseasca reasigurator.

Din cauza managerului-stat infrastructura fie e proasta, fie-i construita in conditii de nesiguranta, iar asigurarile pe care le incheie oamenii ii feresc mai mult de proasta administrare, decat de fenomene neasteptate, ceea implica insa un cost suplimentar, generat de riscul “politic”.

Iar soselele noastre sunt supraaglomerate cu masini putine! Statisticile releva ca Romania se afla pe locul cinci in Europa la capitolul cel mai aglomerat trafic rutier, dar, in acelasi timp, avem si cel mai scazut numar de automobile raportat la populatie.

Asadar, RCA, cand devine nerentabila pentru asiguratori si e scumpita pentru tot felul de motive precum varsta “infierbantata” a soferului, sa stiti ca adevaratul vinovat e cel care administreaza si planifica reteaua rutiera: statul.

Si pentru ca nu a fost conceput un sistem de drumuri care sa treaca prin centrele mari si apoi sa se ramifice catre cele mici, ci s-au construit sosele care sa infrateasca satele si comunele patriei, rezultatul e ca atunci cand ninge ambulanta nu mai ajunge la cei suferinzi. Iar in aceste conditii cine risca sa-i asigure pe cei care mor cu zile?!

Statul, care genereaza risc sistemic, fireste ca nu-si asuma nicio vina. Chiar daca astfel nu sunt afectate doar asigurarile auto, de locuinta sau de sanatate, ci si cele de viata. Ele “sufera” si de pe urma faptului ca sunt subventionate medicamentele de la buget.

Cu alte cuvinte, pentru ca avem nu doar cele mai ticsite drumuri din Europa, ci si medicamente scumpe, oamenii se imbolnavesc din cauza coruptiei si clientelismul, ceea ce afecteaza inclusiv asigurarile de viata, pentru ca ei mor mai repede.

Si readucand in discutie ideea ca asiguratorul nu poate zugravi anual o locuinta care se inunda, mai bine il stramuta pe proprietar, e bine de reiterat ca asigurarile acopera o necesitate marginala, in conditiile in care statul e corect gestionat.

Daca riscurile devin sistemice din cauza poastei administrari, acest lucru are impact asupra pretului asigurarilor si reasigurarilor, pentru ca unii mor sub inghet iarna, fiindca nu-i poate salva ambulanta.

Cu precizarea ca drumurile sunt acele elemente de infrastructura care trebuie folosite de masini si cand ninge, nu doar de vehiculele cu senile pe timp de razboi.

Nu de altceva, dar acum e pace, si in cazul in care infrastructura nu arata ca a sarbilor dupa bombardament, se vede ca-i prost planificata. Iar asigurarile au fost create - o spun inca o data - pentru cazuri exceptionale, nu pentru vicii de sistem. 

• Trei sferturi din șomeri sunt neindemnizați, o treime în șomaj de lungă...

  < Prev
• Ce protejează realmente viața și proprietatea?

  Next >