De ce nu trebuie să încercăm să subjugăm natura?

Credeţi în predestinare, în karma? Dar de spusele scriitorului englez D.H. Lawrence ce părere aveţi: “Dumnezeu nu face lucruri. El este lucruri.”?

Să lăsăm însă deocamdată aceste chestiuni, şi să venim cu “suportul” ştiinţific. Nişte fizicieni, care au pornit de la premisa că atomii de heliu se apropie cel mai mult de comportamentul fotonilor, i-au emis prin nişte fante şi i-au proiectat pe nişte ecrane generate electromagnetic. Primul ecran, aflat în faţă, a fost generat continuu, cel de-al doilea, plasat în spate, aleatoriu. Şi, spre marea surprindere a celor care au realizat experimentul,aceleaşi particule proiectate au apărut pe primul ecran fie sub formă de undă, fie de corpuscul, fără să existe nicio regulă în comportamentul lor. Iar când a fost generat şi cel de al doilea ecran nu a existat, în continuare, vreo corelaţie între modul în care s-au comportat pe primul ecran şi cel în care s-au propagat pe cel de al doilea.

Şi atunci, singura concluzie ce s-a putut trage a fost că particulele tind spre o structură predefinită, ceea ce ar însemna că viitorul poate să aibă o influenţă asupra prezentului. Structură ce poate suferi modificări în funcţie de schimbarea anterioară.

Cam aşa e posibil să se fi creat Universul. Ca un mare haos, unde particulele încearcă să ajungă la echilibru. Pentru ele timpul nu contează. Îşi păstrează caracteristicile şi energia, Bineînţeles dacă nu încearcă cineva să le strice structura - amprenta “genetică” - în centrale nucleare, şi să intervină asupra echilibrului la care vor să ajungă.

Continuând periplul, atomii fac parte din ceea ce se numeşte viaţă. Iar dacă cea care e denumită astfel ajută sistemul, dacă e importantă pentru el, poate să existe, altfel va dispărea.

Aici ne apropiem cu discuţia de Dumnezeu şi de D.H. Lawrence. Dacă înţelegi cum funcţionează sistemul şi te faci util lui, poţi să nu dispari. Important este să observi cum încearcă el să se structureze şi să sesizezi modificările, fiindcă sistemul e în expansiune şi tinde spre un anumit echilibru.

Practic, experimentul la care am făcut referire are rolul de ghid şi arată că dacă înţelegi sistemul - natura -, şi convergi în direcţia în care merge el, poţi supravieţui.

Deci dacă am şti care sunt regulile ce trebuie respectate, şi n-am mai “juca” împotriva lor, am putea trăi matusalemic, precum scrie în Biblie. Şi, mai mult decât atât, astfel de lucruri fac legătura între Biserică şi Ştiinţă.

În fine, cei care spun că sunt arhitecţii Universului ar trebui să-i facă pe semenii lor să înţeleagă care-s regulile ce le-ar permite oamenilor să aibă vieţi lungi, ca Set, Enos, Cainan. Maleleil, Iared, Enoh, Matusalem, Laneh sau Noe.

Dar la fel de important e de înţeles cât de greşită e optica comuniştilor, care şi-au propus să “supună” forţele naturii.

Predestinarea de care vorbeam la începutul textului poate fi explicată prin aceea că, atunci când discutăm de un viitor ce dictează asupra prezentului, asta are legătură cu faptul că particulele se poziţioneată într-un anumit fel pentru a ajunge la echilibru, care, reiterez, e în continuă mişcare.

Şi tocmai aici apare pericolul “ştiinţei” nucleare ce subjugă particula, cam cum şi-a propus comunismul intervenţionist şi ateu să supună natura. Pericolul este că atunci când li se “extrage” energia, acestea nu sunt lăsate să se structureze. Adică, li se strică echilibrul.