Ungaria se opune ca România şi Croaţia să devină state membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Asta cu precizarea că în ultimii 10 ani poziţia executivului de la Budapesta şi a Băncii Naţionale a Ungariei a fost, practic, una comună. Cea care a făcut-o de curând pe banca centrală maghiară independentă să accepte poziţia guvernamentală privind achitarea creditelor în franci elveţieni la curs istoric. Măsura în urma căreia băncile, respectiv investitorii străini, au pierdut masiv.

În acelaşi timp, în România, cea mai mare bancă comercială din Ungaria doreşte să cumpere o instituţie de credit cu capital grecesc. După ce în statul vecin pierderile s-au consolidat pe seama băncilor cu capital străin.

În condiţiile în care Banca Naţională a Ungariei a arătat că se află pe aceeaşi lungime de undă cu guvernul ne întrebăm ce poziţie va avea când băncile ungureşti s-ar extinde în spaţiul non-OCDE, adică într-un areal neagreat de puterea de la Budapesta? Altfel spus ne punem problema dacă va funcţiona izomorfismul la nivelul entităţilor maghiare.

Este posibil ca reacţia guvernului din Ungaria la aderarea României la OCDE să fie una de frică la perspectiva că ţara din proximitate ar putea ajunge un hub regional. O poziţie consolidată şi cu provocări naţionaliste în contextul în care atuurile statului român sunt claritatea politicii externe, apartenenţa la NATO şi Uniunea Europeană şi potenţialul energetic, iar deficienţele se văd la nivelul infrastructurii din zona transporturilor, unde, într-adevăr e nevoie de o finanţare semnificativă şi o mai bună cooperare cu UE.

Vom vedea ce va prima, politica externă a României şi angajamentele sale ferme euroatlantice sau necesitatea de a da satisfacţie Turciei şi Rusiei via Ungaria pentru ca Ankara să devină un hub regional în detrimentul Bucureştiului.

• Cum se integrează Marea Britanie mai bine în piaţa comună?

  < Prev
• Dacă tot dorim transparenţă haideţi să o şi obţinem

  Next >