Seria discuţiilor abracadabrante din mass-media românească reuşeşte să capteze atenţia publicului cu nonsubiecte, cum ar fi acela că un mare antreprenor român îşi doreşte să cumpere o bază sportivă cu banii guvernului, într-o zonă scumpă a Capitalei, pentru a organiza un turneu anual.

Enunţul problemei e suficient de relevant pentru a ne da seama că speţa se poate rezolva mai simplu nu printr-un atac care să încerce să exploateze emoţia românilor, invocând rapacitatea proprietarului, ci ajungând la un consens cu cineva care să nu fie deposedat de un anumit activ.

E suficient ca toţi cei ce doresc să promoveze imaginea României să colaboreze în acest sens pe seama unui parteneriat fără bani publici, care poate îmbrăca forma unei asocieri în participaţiune între proprietarul spaţiului şi iniţiatorul evenimentului sportiv, în nişte condiţii  ce pot fi negociate şi, foarte important, din care statul poate avea de câştigat fără a cheltui bani.

Această soluţie se va putea spune că aparţine unui stat matur, care încurajează iniţiativa privată, cum bine stă unei entităţii etichetate drept economie de piaţă funcţională.

• Cum foloseşte asimetria informaţională tenisul drept pretext?

  < Prev
• Cine vrea să facă mişto de români?

  Next >