Hagi merită statuie, dar și desene animate

"Merităm să ne faceţi statuie pentru ce am făcut noi, având în vedere condiţiile din România. Rezultatele cântă cu noi. Se duce fotbalul românesc. Se duce. Zero. În doi-trei ani, zero", spunea Gică Hagi în 1998, într-o diatribă la adresa presei rămasă antologică. A primit una cadou, din bronz, în 2015, de la fanii Stelei. Ar mai putea avea una în localitatea Ovidiu din județul Constanța. Cel puțin asta promitea anul trecut primarul de acolo, spunând că e dorința localnicilor.

Râdem de ideea ridicării unei statui a lui Hagi din timpul vieții acestuia, cum râdem și de colecția sa inepuizabilă de perle rostite în fața camerelor de luat vederi. Să savurăm din nou doar câteva:

"Important e punctele".

"Gicu Grozav e Gicu Grozav. Fiecare om suntem diferiți. El se va identifica cu el însuși".

"Haideţi să mergem acolo, haideţi să ieşim, să câştigăm orice, să facem, să fie bine ca să nu fie rău".

"Iancu dacă talent, orice ne-a demonstrat totul".

"Omul este o persoană umană".

"Nu putem să ne ascundem după unghii".

"Asta se întâmplă dacă în România se schimbă antrenorii ca, mă scuzaţi, lenjeria interioară, o dată la săptămână".

„Copii mergeți la școală, că și școala e bună la ceva”.

„Să luăm titlul e imposibil, dar realizabil”.

„Cea mai bună vitamină pentru un sportiv este o linguriţă de miere, dimineaţa, atunci când se scoală. Aşa am luat eu timp de un an înainte de Mondial şi am fost ca o bombă acolo”.

„Fiecare viață e un test, înveți, din toate”.

Dar e o oarecare ipocrizie și disonanță cognitivă în felul în care îl admirăm pe Hagi fotbalistul, antrenorul, investitorul și managerul de club și îl tratăm cu condescendență – de altfel justificată – pe Hagi Cel Nu Foarte Meșter La Retorică. E ca și cum am uita că la baza economiei stă diviziunea muncii. Nu ne pasă deloc cât de bine vorbesc limba română un instalator, inginer sau chiar un manager de portofoliu de asset management. Ghinionul fotbaliștilor mari e că au devenit, fără voia lor, vedete mediatice.

Hagi e însă departe de a fi singur pe lume în această privință. Un exemplu demult clasicizat - și, de aceea, aproape uitat - e marele jucător american de baseball Lawrence Peter "Yogi" Berra, decedat în 2015. Din perlele lui Yogi Berra:

„Viitorul nu mai este ceea ce obişnuia să fie”.

„Dacă nu ştii unde mergi, nu vei ajunge niciodată acolo”.

„Poţi observa multe doar privind”.

„Teoretic, practica şi teoria sunt totuna. Practic, nu”.

„Dacă nu ştii încotro te îndrepţi, ai putea sfârşi în altă parte”.

„Ştiam că voi lua trenul greşit, aşa că am plecat mai devreme”.

„Felicitări! Am ştiut că recordul va rezista până va fi doborât”.

„Trebuie să mergi întotdeauna la înmormântările prietenilor tăi, căci altfel ei nu vor veni la înmormântarea ta”.

„Ăsta este stilul lui de a lovi mingea. Dacă nu poţi să-l imiţi, nu-l copia”.

„Baseball-ul este 90% efort mental, cealaltă jumătate este efort fizic”.

„Dacă lumea ar fi fost perfectă, atunci nici n-ar fi fost”.

Unii spun chiar că a fost luat drept model pentru vedeta de desene animate Yogi Bear. De altfel, jucătorul a și dat în judecată casa de producție Hanna Barbera pentru defăimare, însă aceasta s-a apărat spunând că similaritatea de sonoritate e doar o coincidență. Ideea însă rămâne. Cea mai bună metodă de a împăca admirația noastră necondiționată pentru omul de fotbal Hagi cu amuzamentul firesc față de Hagi-Cel-Care-Vorbește-La-Televizor este ca un regizor talentat să-și ia inima în dinți și să facă un film de desene animate cu Regele.