În vorbirea curentă, "a fi pămpălău" nu e chiar o vorbă de ocară, dar nici prea departe. A fi pămpălău nu e totuna cu a fi prost, dar nici nu e considerat a fi ceva de bine. E cumva sinonim cu a fi naiv și aproape de "a fi sărac cu duhul": fleț, nătăfleț, tăntălău. DEX: "pămpălău, pămpălăi s. m. (peior.) 1. persoană greoaie și neîndemânatică 2. om molâu / lipsit de personalitate".
Nimic nu pare a fi mai rău decât să fii pămpălău în societatea contemporană. Ești pămpălău, deci ești incapabil să te descurci. Ești pămpălău, deci nu te prinzi de lucruri. Ești pămpălău, deci nu sesisezi oportunitățile de fructificat și pericolele de evitat. Ești pămpălău, deci te lași călcat în picioare și scapi ocazia de a-i călca pe alții pe cap.
Ești pămpălău. Asta înseamnă că nu ești cool, nu ești proactiv, nu ești eficient, nu ești rapace, nu ești tupeist, nu ești bun de gură, nu sesizezi trendurile, rămâi pe corabie și după ce s-a scufundat. Nu știi să faci bani, nu știi să-ți construiești o imagine și un statut, nu ești capabil să urci pe scara socială, față ta nu dă bine pe sticlă. Nu știi să-ți faci relații.
Nu știi să dai, nu știi să iei, nu știi să ceri șpagă. Nu știi să furi, nu știi să minți. Nu știi să creezi, să conduci și să te strecori în instituții înființate pentru industrializarea furtului organizat sub masca binelui public. Nu știi să argumentezi persuasiv că ceea ce este al altuia ți se cuvine ție. Ești un inadaptat. Ești un pămpălău.
Poate - dar orice stare de bine te transformă într-un pămpălău. Ești pămpălău când ești îndrăgostit. Orgasmul te face megapămpălău. Suntem pămpălăi în somn. Mâncarea și băutura bună, muzica, dansul ne fac pămpălăi. O carte bună te lasă pămpălău după ce o termini. Când râdem și ne jucăm suntem pămpălăi. În contemplație suntem pămpălăi. Când facem fapte bune fără să așteptăm recompense suntem pămpălăi. Tot ce ne smulge din malaxorul utilitar cotidian și ne relaxează ne transformă în pămpălăi. A fi fericit înseamnă a fi pămpălău. Sunt pămpălău, deci exist.
Pămpălăul este partea din noi, bipezi și patrupezi deopotrivă care merită și trebuie să fie salvată. Pămpălăii formează cel mai mare grup de interese de pe fața pământului care nu e conștient de sine însuși. Nimeni nu-și asumă reprezentarea pămpălăilor în spațiul public, iar ei sunt atât de pămpălăi încât nu-și dau seama de asta. Oamenii – și o spun cu afecțiune – sunt atât de pămpălăi încât nu pot fi reprezentați decât de mine, Pămpă, motanul pămpălău. Pentru asta am creat Pămpismul.
Pămpismul nu e de stânga, nu e de dreapta și nu e "a treia cale". Poate a patra, pentru că e creat de un patruped care aruncă asupra umanității priviri de o acuratețe 4D. Dacă omul este prin excelență pămpălău, atunci singurul umanism autentic posibil este Pămpismul.
Prin urmare:
Pămpismul respinge în mod absolut agresiunea, sub orice formă.
Pămpismul este antielitist fără să fie populist.
Pămpismul apreciază egalitatea fără să fie masificator, depersonalizant și dezindividualizant.
Pămpismul consideră că fiecare pămpălău este diferit, dar afirmă totodată că nici un pămpălău nu este mai egal decât alții.
Pămpismul vrea să înlăture toate barierele artificiale care îi împiedică pe săraci să se îmbogățească și pe bogați să sărăcească. Doar pămpălăii au nevoie de libertate, descurcăreții știu să se descurce și sub tiranii, iar descurcăreții de excepție înființează ei înșiși tiranii.
Pămpismul apreciază meritele, dar nu le fetișizează. Meritocrația aduce prea mult cu te(hn)ocrația. Pămpismul consideră că tirania experților este cea mai rea tiranie.
Pămpismul este – că tot veni vorba - neutru față de întreg spectrul religiilor, de la cele mai fervente deisme la cel mai militant ateism. Am fost obiect de cult în Egiptul antic și știu cum e.
Pămpismul este tolerant – fără ca această toleranță să aibă ceva de-a face cu corectitudinea politică. Te las să mă ții în brațe și să mă hrănești
Pămpismul consideră că oamenii sunt suficient de pămpălăi pentru a coopera pașnic și eficient unii cu alții și a se ajuta unii pe alții din proprie inițiativă, atunci când sunt lăsați să o facă.
Pămpismul consideră că munca și banii nu sunt scopuri în sine, ci mijloace subordonate scopului ultim al oamenilor, care este acela de a se bucura de faptul că sunt pămpălăi.
Pămpismul consideră că oamenii should take it easy.
Pămpismul consideră că oamenii sunt suficient de pămpălăi pentru a fi liberi fără să-și încalce reciproc libertatea și că situațiile în care unii încalcă libertatea altora sunt excepții care nu justifică crearea de sisteme represive de îngrădire generală a libertății, pentru toți.
Pămpismul consideră că puterea este antonimul absolut al faptului de a fi pămpălău.
Pămpismul consideră că oamenii au nevoie de un arbitru imparțial care să le medieze conflictele și că acest arbitru trebuie să nu fie mânat de aceleași interese și pasiuni ca ei.
Pămpismul consideră că doar un patruped poate fi arbitru printre bipezi, după cum se explică pe larg aici:https://www.facebook.com/pampa2019/photos/pb.1431201447147391.-2207520000.1416353545./1432087677058768/?type=3&theater.
Pentru România, Pămpismul l-a identificat pe acest patruped în persoana lui Pierre Bourtieu - Farinelli "Pămpă".
Torsul reprezintă manifestarea dialectică a pămpismului. Noi, motanii, toarcem într-un fel, bipezii torc în mult mai multe feluri - râd, dorm, fac dragoste, se bucură de ceilalți, simt, sunt dezinteresat-generoși și relaxați în propria ontologie.
Pentru promovarea Pămpismului în România, precum și a candidaturii lui Pămpă la președinția țării, se înființează Partidul Torcător: https://www.facebook.com/torcatorii. Îi invit pe toți bipezii și patrupezii care se simt pămpălăi să adere la noua formațiune, care să le reprezinte (dez)interesul în viața publică.
Omul nu trebuie să fie lup, ci motan pentru om. Omul este un pămpălău social. Fiți pămpălăii mei până la capăt!
PIERRE BOURTIEU - FARINELLI "PĂMPĂ": CURRICULUM VITAE:
- Sunt născut în 2009, așadar am prins ultimul mandat al lui Traian Băsescu.
- Prima parte a vieții a fost exact ca acest mandat - marcată de criză și privațiuni. Am fost salvat din mîna unei doamne, care mă ținea alături de alți vreo 50 de congeneri și am ajuns la Camera cu Pisici - The Cat Room - care m-a repus pe lăbuțe. De acolo cariera mea a urmat un traseu perpetuu ascendent și, iată-mă, acum, în fața unui nou proiect major.
- În prezent locuiesc alături de doamna, muza, conviva, principalul meu consilier și cea căreia îi mai fur din crochete - venerabila Quetzalcoatl, zisă și Qotz.
- Sunt surd din naștere, însă atent la tot ce se întîmplă în jurul meu. Asta îmi permite să înțeleg realitățile fără să ascult vocile toxice din spațiul public și să văd clar acolo toate sunt cețoase. Și să nu răspund provocărilor unor bipezi fără crochete.
- Îmi plac foarte mult cărțile - în compania lor mă simt cel mai bine doarece pot citi totul frecînd gingia de cotor.
- Experiența mea este multidisciplinară și bogată. Sunt versatil: mă pot așeza pe orice tastatură, scaun, masă, colț de mobilă sau chiuvetă. Este, deci de domeniul evidenței că fotoliul prezidențial mi s-ar potrivi foarte bine.
,
Cele mai vizionate
Ultimele
-
"Da’ dobanda, cat e dobanda? Dincolo era mai ieftin!"
(Stiri) 9 Oct 2014 -
Americanii rezolvă, europenii caută vinovați de serviciu
(Analize) 18 May 2016 -
Antipesedismul de paradă a creat falşi politicieni de dreapta
(Opinii) 19 Dec 2016 -
Banca centrală trebuie să prevină riscul european al dării în plată, cu ajutorul instanţelor internaţionale
(Opinii) 2 May 2016 -
Ce reprezinta si cum se calculeaza PIB-ul?
(Stiri) 6 Sep 2014
Leave your comments
Login to post a comment
Post comment as a guest