Cat valoreaza o companie? Este cea mai importanta intrebare pe care si-o poate pune un investitor la bursa. De raspunsul la aceasta intrebare depinde orice decizie investitionala informata.

Despre evaluarea companiilor listate este vorba in cartea "Minighid de investitii bazate pe valoare", aparuta la Editura Publica, cu sprijinul Erste Asset Management. Cartea este scrisa de catre Christopher H. Browne, presedintele companiei de asset management Tweedy Browne Funds.

In cartea sa, Browne arata ca putini investitori, individuali sau profesionisti, acorda atentie valorii intrinseci a unei companii listate atunci cand iau decizii investitionale. Insa potrivit autorului, acest parametru este important din doua motive: le permite investitorilor sa stabileasca daca o anumita actiune este ieftina sau nu in raport cu pretul pe care l-ar plati cumparatorul intregii companii si, de asemenea, le permite sa-si dea seama daca o actiune pe care o detin este supraevaluata. "Partea supravaluata a ecuatiei este chiar mai importanta, daca doriti sa evitati sa pierdeti bani", scrie Browne.

Cum evaluam insa ceea ce s-ar numi valoarea intrinseca a unei companii? Sfatul lui Browne este: "Ganditi ca un bancher!".

Ce inseamna si ce presupune asta? Cand bancherii analizeaza cererea de credit a unui potential client, se uita la garantiile pe care le ofera acesta, precum si la veniturile persoanei respective. "Daca debitorul castiga 75.000 de dolari pe an si vrea sa obtina o ipoteca de 125.000 de dolari pentru o casa in valoare de 250.000 de dolari, este un pariu cat se poate de sigur. Nu mai este un pariu sigur daca cineva care castiga 40.000 de dolari pe an vrea sa imprumute 300.000 de dolari pentru a cumpara o casa in valoare de 325.000 de dolari. Aceleasi principii se aplica si in analiza actiunilor", scrie autorul.   

Browne ne mai sfatuieste sa nu ne expunem la doua riscuri concomitent. Este cazul cand investim in actiuni denominate in valute straine. De preferat este sa ramanem expusi doar pe riscul bursier si sa ne protejam de cel valutar printr-un instrument derivat, cum ar fi contractul la termen pe cursul de schimb.

"Cei care incearca sa anticipeze miscarile de pe piata valutara au in general rezultate mai proaste. Am adoptat intotdeauna pozitia conform careia ceea ce cred ca stiu sa fac este sa analizez companii, nu tari sau valute. Imi place sa raman in cercul meu de competenta", precizeaza  Browne.

Autorul mai povesteste un episod istoric extrem de instructiv cu privire la felul in care politicienii distorsioneaza pietele financiare prin deciziile lor. In redau integral, pentru ca merita: "Dupa ce Bill Clinton si-a inceput mandatul, in 1992, a numit-o pe sotia sa, Hillary, la conducerea unui comitet care se ocupa de reforma in domeniul sanatatii, ce a propus un program drastic, care ar fi diminuat in mod radical profiturile industriei farmaceutice.

Toate actiunile principalelor companii farmaceutice s-au depreciat considerabil. Majoritatea investitorilor s-au retras din domeniu. Investitorii care au vazut o oportunitate in Johnson&Johnson au realizat ca actiunile companiei se vindeau pentru valoarea echivalenta a diviziei de produse de consum a corporatiei. Puteai considera divizia farmaceutica, cea care se ocupa de fabricarea medicamentelor pe reteta, oferita gratis. Dupa ce programul lui Hillary a dat chix, actiunile J&J si ale altor companii farmaceutice le-au adus castiguri importante investitorilor dispusi sa-si asume riscul".

• Inflatia – scheletul din dulap

  < Prev
• Lorenzo Bini Smaghi crede ca relaxarea cantitativa va produce efecte...

  Next >