Aproximativ 957.000 de americani au cumparat cel putin un Apple Watch recent, la debutul pe piata al ceasului inteligent, adica aproximativ 1,2 milioane de unitati in total.

In cuvinte simple, un ceas inteligent este unul care face mult mai multe lucruri decat sa te informeze ce ora e, iar aceste functii suplimentare covarsesc practic utilitatea sa de baza in ochii publicului.

Poate si gelosi pe succesul celor de la Apple, cei de la Shinola au ironizat cu mult umor conceptul de smart watch.

Firma a scos un model de ceas Runwell la un pret aproape identic cu cel mai ieftin Apple Watch, respectiv 550 de dolari.

Ceasul a fost promovat cu sloganul "Un ceas atat de inteligent incat iti spune ce ora e doar uitandu-te la el".

Varianta extinsa a textului promotional suna in felul urmator: "Suficient de inteligent incat sa nu fie nevoie sa il reincarci noaptea. Suficient de inteligent incat sa nu aiba niciodata nevoie sa ii fie upgradat softul. Suficient de inteligent incat versiunea sa 1.0 sa nu aiba nevoie sa fie inlocuita anul viitor si in deceniile urmatoare".

Ironia publicitara de mare calitate si bun gust a celor de la Shinola rezuma foarte bine problema raporturilor noastre cu tehnologia contemporana. Esentialul se pierde undeva in fundal. Accesoriile ocupa prim-planul.

Exact la fel se intampla si cu telefoanele inteligente. Serios, cine mai e constient ca functia primordiala a unui telefon mobil este aceea de a se vorbi la el?

Din instrument al comunicarii, telefonul devine o unealta de izolare cvasiautista. In baruri si cluburi s-a facut liniste: toata lumea isi consulta conturile de Facebook de pe telefon.

Intr-o lume in care viteza interactiunilor este tot mai mare, s-ar presupune ca si intensitatea comunicarii interumane ar trebui sa creasca.

Dimpotriva, calitatea comunicarii e la pamant. Site-urile de socializare au deformat cu totul reflexele naturale ale indivizilor, subordonandu-le algoritmilor dupa care functioneaza respectivele aplicatii. Algoritmii decid cu cine si cum interactionam.

Vulnerabilitatea tot mai mare a tinerilor fata de acest autism social indus tehnologic nu poate avea alta explicatie decat degradarea procesului educational, atat in scoala, cat si in familie.

Nu mai stim sa vorbim intre noi si, in general, nu ne mai suportam reciproc prezenta fizica.

Asa se intampla cand politetea, manierele si codurile clasice de eticheta sunt inlocuite cu tutuirea si trasul fortat si cool de sireturi si cu dictatura corectitudinii politice.

Recapitulam. Telefonul mobil a ajuns sa fie folosit pentru orice altceva decat pentru comunicare. Denumirea ascunde ca, de fapt, are mai multe facilitati pentru altceva, care, de facto, genereaza izolare.

Intr-o lume in care lucrurile se intampla din ce in ce mai repede, ar trebui ca marirea numarului de contacte ce are loc cu ajutorul retelelor de socializare sa intensifice comunicare. Dar nu-i asa, fiindca, din punct de vedere calitativ comunicarea depinde de persoana contactata.

Site-urile de socializare anihileaza reactiile psihologice ale indivizilor si le subordoneaza felului in care functioneaza reteaua. Iar in conditiile in care se institutionalizeaza felul in care se cunosc oamenii si scade procesul educational, ei devin captivi.

Relatiile sociale ajung sa fie standardizate si sa se elimine anumiti stimuli. Pentru ca una e sa vezi si sa analizezi mimica unei persoane si alta sa citesti un text.

Informatia e trunchiata si in buna masura retelele de socializare constituie o forma de propaganda.

• Libertatea de a gresi

  < Prev
• DNA schimba liniile de oligarhi ca la hochei, pe model Putin

  Next >