Criza economică e generată de corupţia politică

Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, revine la discursul din urmă cu doi ani şi susţine că relansarea economică e dependentă de măsurile guvernelor şi de relaxarea fiscală, sugerând că politica monetară poate doar să câştige timp până când îşi ating scopul politicile economice.

Din spusele înaltului oficial BCE reiese că stabilitatea preţurilor n-ar trebuie să fie un deziderat în sine, rupt de stimularea economiei. Fiindcă la deflaţie se ajunge doar atunci când se încearcă să se conserve preţurile fără a privi spre perspectiva de creştere economică.

Iar cei care văd preţurile precum o constantă şi nu concep că relaxarea cantitativă (quantitative easing - QE) oferă doar un răgaz până se iau măsuri economice sunt politicienii. Ei interpretează trunchiat conceptul de stabilitate a preţurilor, fără să ia în considerare că societatea funcţionează după principiul cerere – ofertă.

Ca să dăm un exemplu, suprataxarea bunurilor de consum în condiţiile ieftinirii materiilor prime cu scopul conservării preţurilor nu ţine cont de cerere şi ofertă, şi ar trebui, pentru ca o astfel de măsură să fie sustenabilă, ca guvernul să se asigure că cetăţenii realizează un consum minim şi într-o anumită structură. Practic, acest lucru a fost încercat prin intermediul quantitative easing, dar atâta timp cât criza a fost însoţită de o reaşezare a nivelului şomajului şi a puterii de cumpărare QE se vede că ar putea avea rezultate doar într-o fază iniţială, când se produce supraîndatorarea menajelor.

După care, banii puşi pe piaţă pe baza relaxării cantitative nu mai sunt utilizaţi. Asta pentru că - fără să existe acea pârghie a unui consum minim -  intră în scenă şomajul şi micşorarea salariilor ca urmare a acţiunii mecanismului cerere – ofertă.  

Ca să rezum, echilibrul se poate atinge fie pe seama relaţiei cerere – ofertă, fie a unor instrumente administrative, ca în comunism. Dacă dorim să acţionăm secvenţial, să fim comunişti din punct de vedere al finanţării deficitului bugetar, dar capitalişti din cel al performanţei economice, apare o discrepanţă.

De ce nu merge, aşadar, ca băncile centrale să facă QE fără ca guvernele să ia măsuri fiscale? Pentru că într-o anumită secvenţă, cea a politicii fiscale, se operează cu instrumente administrative, iar în cealaltă, a realizării profitului, cu instrumentar de piaţă. Această dublă măsură cu care e “tratat” fenomenul economic, poate să ţină şi de prostie, dar, mai degrabă, e vorba de corupţie.

Oare de ce nu prezintă nimeni lucruri într-o astfel de cheie, dacă schema e atât de simplă? Pe de o parte populaţia trebuie să aibă o gândire cât mai liberală pentru a fi dinamică şi competitivă, dar asta numai pentru ca, pe de altă parte, politicienii din ce în ce mai stângişti - indiferent cum se autointitulizează partidele lor –să obţină foloase necuvenite de pe urma solidarităţii sociale.


Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review