Un proiect de act normativ cu carenţe juridice majore, ce induce risc sistemic şi care-i  lipsit de transparenţă din punctul de vedere al obiectivului urmărit - vicii sesizate în numeroase articole de presă şi relevate de guvernatorul BNR, premier, preşedinte, BCE şi CE - se doreşte a deveni lege fără a se ţine cont de niciuna dintre obiecţiile aduse.

Iar faptul că promotorii legii vor să acţioneze astfel, încercând să-i “dribleze” pe toţi cei care au observaţii la adresa proiectului, vădeşte că ei capacitează doar latura emoţională a societăţii, la nivelul căreia şi-au dat seama că pot să exploateze deficienţele educaţionale pentru a le vinde celor care funcţionează în acest mod nişte “avantaje”, care, în realitate,  sunt contrare intereselor lor.

În fine, pe aceeaşi latură, afectivă, acţionează şi televiziunile sau reţelele de socializare, după cum observa marele scriitor italian Umberto Eco, “amănunt” pe care-l aduc în discuţie pentru a se observa cum se “completează” iniţiativa legislativă cu suportul ce transmite emoţiile publicului.

Aşadar, iniţiatorii unei legi folosesc ignoranţa “prostimii” pentru a impune interese personale şi de grup, pe care le îmbracă îmtr-o haină naţională. Şi nu ştiu cum se face că aceia care acuză băncile utilizează cam acelaşi “arsenal”.

Nu vreau să merg până acolo încât să spun că asistăm la un joc de genul care-l vânăm primul pe prost. Fiindcă nu se poate discuta în aceşti termeni despre nişte reprezentanţi ai poporului prin care se exercită actul democratic sau despre nişte instituţii care datorită prestigiului lor fac - aşa cum se sugera reclama - banking cu clienţii.

Dar, în acelaşi timp - şi precizând expres că nu vreau să se creadă vreo secundă că aş ţine partea băncilor comerciale - nu se poate să nu se vadă că argumentele invocate sunt cam de aceeaşi natură cu acuzaţiile aduse instituţiilor de credit. Şi atunci apare întrebarea dacă aceasta e rolul celor ce transmit voinţa poporului? Să facă dreptate, utilizând acelaşi instrumentar precum “torţionarii” financiari cărora le-au căzut victime clienţii? Păi, acceptarea unei abordări la acest mod ar arăta că picăm testul la care suntem supuşi în prezent.

O zic din nou, nu încerc să exonerez băncile de modul eronat în care au abordat relaţia cu clientela. Din păcate însă, această deficienţă nu poate fi remediată săvârşind aceeaşi greşeală. Fiindcă felul în care se pune problema în momentul de faţă e la fel de defectuos, De unde rezultă că nu putem discuta de dreptate, lângă care se poate adăuga “socială”, ci doar de alte interese, ale altor grupuri.  

• Darea în plată - o victorie à la Pyrrhus care abate atenţia de la...

  < Prev
• De ce avem nevoie de bănci?

  Next >