La Bruxelles a avut loc o demonstraţie de forţă, după cum n-au ezitat să puncteze britancii. Iar forţa reţelelor teroriste nu ţine de capacitatea de organizare a conducătorilor lor, ci de puterea de sacrificiu a membrilor acestora.

Europenii îi identifică pe cei ce răspândesc teroarea abia după atentate, ceea ce nu e foarte important dacă ţinem cont de felul în care acţionează şi, implicit, nu le permite să derestructureze ceva. Fiecare terorist e un potenţial purtător de centură sinucigaşă.

Aşadar, orice refugiat, ce pare inofensiv, poate avea asupra sa o bombă. Acum se vede limpede ce eroare a comis cancelarul german Angela Merkel când i-a chemat pe sirieni în Europa, iar aceştia au pus-o rapid de două atentate. Mai lipseşte să vină Putin şi să o întrebe pe Merkel dacă n-are nevoie de ajutor, pentru că ruşii tocmai s-au “încălzit” în Siria, aruncând speţa în ridicol, cam ca atunci când i-a zis că în noapte nunţii, orice ai face, rezultatul e acelaşi.

Dar să nu uităm când discutăm de atacuri teroriste că atentate cu bombă nu s-au produs doar în Occident, ci şi în Turcia, acolo de unde s-au distribuit refugiaţii către Vest. Deşi modul în care s-au derulat a fost diferit. Teroriştii ţin cont de specificul zonei. Se aleg aglomeraţiile, dar care nu sunt în aceleaşi locuri în Turcia, Franţa ori Belgia.

Mai importantă însă decât analiza a ceea ce s-a întâmplat e cum pot fi anihilate aceste grupări cu o coordonare precară, ce nu ţine cont de valoarea oamenilor ce compun reţeaua? Filosofia rudimentară pe baza cărei funcţionează poate fi combătută într-un singur fel, acceptându-i în Europa doar pe cei cu un anumit nivel de educaţie. Dar pentru asta e nevoie ca organismele europene să se organizeze şi să stabilească nişte criterii pe baza cărora gestionează problema, iar cei ce au dat dovadă de lipsă de viziune să-şi asume răspunderea.

Cu alte cuvinte, decizia britanicilor de a părăsi sau nu spaţiul comunitar nu trebuie să aibă ca şi componentă prostul management din chestiunea refugiaţilor. Fiindcă dacă acesta va fi asumat politic şi corectat pe seama stabilirii criteriilor menţionate, va fi un pas important către normalizarea relaţiilor dintre Regatului Unit şi UE. Dacă însă cei ce au luat decizii greşite, şi chiar au încercat să le impună întregii Uniuni, refuză să plece, atunci vor fi vinovaţi pentru o primă scindare a Uniunii Europene. 

• Darea în plată şi sindromul Stockholm

  < Prev
• Politicienii ne transformă în rău platnici

  Next >