ANRE înlocuieşte convergenţa cu divergenţa. DNA combate corupția fără să se schimbe legislația cu dedicație.

Ce piaţă neconcurenţială are România şi Consiliul Concurenţei nu poate face nimic să aducă competiţia pe ea? Este evident că de piaţa gazelor pentru consumatorii casnici e vorba, la nivelul căreia vedem un organism, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), ce a abandonat ideea de a duce-o în direcţia liberalizării mai rapide a preţurilor, în sensul unei convergenţe cu nivelul de pe piaţa internaţională, fiindcă guvernul are nevoie de bani. Şi nu doar guvernul are o problemă, ci şi managementul companiilor din energie, ce nu face faţă reducerii preţurilor pe piaţa globală.

Aşadar, într-un moment în care ANRE trebuia să asigure o convergenţă, provoacă o divergenţă. Este clar că autoritatea nu reuşeste să provoace şi convergenţa şi să permită şi statului să facă rost de bani şi atunci se face că uită de principalul obiectiv de a face din preţurile administrate unele libere, pactizează cu prostul management, ce profită de lipsa de concurenţă în domeniu, şi se pregăteşte să „instrumenteze” o nouă scumpire a gazelor pentru a întreţine atât managementul neperformant, cât şi bugetul. Iar acest lucru se întâmplă, practic, sfidând ce se întâmplă pe pieţele internaţionale şi aruncând toate preţurile şi taxele în cârca consumatorului final.

O zic încă o dată, soluţia - pentru ca preţurile să meargă în jos, cum se vede în afară, şi nu în sus, ca la noi - este concurenţa. Mai ales că această problemă e rezolvată la nivelul distribuitorilor de carburanţi. Dar ce ne facem că ni se spune că nu se găsesc nou intraţi care să pătrundă pe respectiva piaţă? Este foarte simplu, e necesar ca un mare distribuitor să fie convins să intre pe „fieful” celuilalt. Acest lucru e posibil din punct de vedere legislativ, însă ca să şi aibă loc e nevoie ca guvernul să dinamizeze pieţele de energie. Şi nu doar că trebuie, ci are această datorie, fiindcă a făcut prost privatizarea în energie, iar rezultatele se văd în crearea unor oligopoluri ce îşi desfăşoara activitatea pe bază de noncombat, în situaţia în care legislaţia europeană condamnă politicile de cartel.

În fine, un astfel de mod de funcţionare, cu înţelegeri pe sub masă, ca să fie mulţumit şi statul că ia bani, şi să le fie asigurate şi venituri unor companii energetice conduse prost, şi totul ca urmare a menţinerii unor pieţe neconcurenţiale sub umbrela unei autorităţi, pare la el acasă într-o Românie, unde lipsa de transparenţă şi politicile discreţionare au prins un sol „fertil”.

Haideţi însă să luăm un alt exemplu, tot la întâmplare. DNA se luptă cu corupția. Dar, asta, din păcate, fără să se schimbe legislația făcută cu dedicație. Care nu încurajează bunăstarea, ci doar conservă o anumită formă de putere.

Sigur că-i putem blama pe Năstase, Voiculescu sau Patriciu, dar dacă ne uităm în momentul de față la eșicherul politic, “curățat” de astfel de figuri, observăm o mare criză de idei. Nimeni nu e în stare să pună la punct o abordare coerentă pe termen mai lung, ci se operează numai cu scenarii de avarie.

Și acest mod de administrare, fără orizont, provoacă schisme sociale. Stare la care s-a ajuns - reiterez - pentru că nu s-a schimbat legislația, dar s-a cedat puterea unei anumite pături, care se ocupă de pedepsirea neregulilor anterioare.

De ce nu se modifică legislația? Fiindcă asta le permite procurorilor și magistraților să dețină discreționar puterea, chiar dacă o fac într-un mod steril, care nu permite să se creeze nimic, ci doar să se distrugă.

Sistemul socio-economic se zbate, în prezent, între dorința unei schimbări reale la nivelul populației și incapacitatea conducătorilor de a converge spre acest scop din punct de vedere instituțional.

Iar dacă acum asistăm la o alocare mai proastă a resurselor decât pe vremea blamaților politicieni corupți și a mogulilor, o astfel de stare ar fi tolerabilă numai în situația în care se întrevede un orizont. În caz contrar, ea rămâne doar blamabilă.