La darea în plată referendumul e soluţia corectă pentru o lege socială

Motto: When buying and selling are controlled by legislation, the first things to be bought and sold are legislators - Milton Friedman

Organismele europene s-au exprimat în privinţa legii dării în plată şi au spus că pune în pericol sistemul bancar. UE nu e împotrivă ca o lege să aibă un carater social, dar acesta trebuie să fie reflectat corect şi coerent în enunţul actului normativ. Şi doar dacă legea e socială se poate accepta că are un caracter retroactiv. Din păcate însă, după cum arată lucturile în momentul de faţă, legea poate să atragă sancţiuni din partea UE. Ni le asumăm?

În momentul în care România a intrat în Uniunea Europeană, aderarea s-a realizat pe baza unui referendum. Iar acum, când avem o iniţiativă contestată pe fond de UE, aplicarea ei poate fi justificată doar prin acelaşi instrument, un plebiscit. Cu această ocazie, ar putea fi prezentate în faţa poporului toate argumentele pro şi contra, urmând ca el să-şi asume, cum stă bine unui stat independent şi suveran, dar cu responsabilitate, prin intermediul aceluiaşi instrument care a arătat că dorim să fim membri UE.

O astfel de propunere vine în contextul în care acum se neglijează complet în negocieri statutul de membru al Uniunii Europene, ce se poartă nu pe probleme ce ţin de o decizie strategică luată de poporul român. Mai mult, modul în care funcţionează promotorii legii, ce amestecă întenţionat speţa dării în plată cu cea a creditelor în franci elveţieni - prima fiind o premieră europeană, cea de a doua mai regăsindu-se pe agenda politicienilor din alte ţări, nu neapărat justificat - întreţine confuzia şi generează neîncredere în privinţa bunelor intenţii ale oamenilor politici.

Iată de ce trebuie întrebat poporul, clar şi transparent, dacă îşi asumă darea în plată. Adică, dacă cei mai mulţi români consideră că au nevoie să o utilizeze pentru a da casa băncilor. Pentru că dacă majorităţii nu îi e folositoare, atunci e necesar să ştie că va socializa pierderile unei minorităţi. Una ce s-ar putea să nu fie nici măcar importantă din punct de vedere social. Şi tot aici merită zis, trecând peste emoţiile cu care se “lucrează” pe micul ecran, că înainte de referendum poate că n-ar strica să se realizeze un sondaj pe un eşantion larg reprezentativ şi asta, desigur, după invocarea tuturor argumentelor, ca să vedem dacă legea îşi găseşte utilitatea la nivelul românilor şi pentru a se elimina astfel suspiciunule legate de interesul unor aleşi ai poporului. Să lăsăm poporul să arate dacă e interesat sau să se observe că e vorba de pură manipulare.

Ideea acestei propuneri, a chemării românilor la referendum, a venit, reiterez, ca urmare a statului României de ţară membră UE, organism ce ne-a avertizat asupra riscului sistemic şi atunci întrebarea este ce proporţie a populaţiei doreşte să-şi înrăutăţească relaţia cu Uniunea, să genereze risc la nivelul unui sistem integrat cu cel comunitar şi până în prezent stabil, pentru a pune în practică o decizie politică cu grave consecinţe economice, ce n-are, de fapt, nicio relevanţă din punct de vedere social. Modul în care au ajuns să se poartă discuţiile reflectă un dispreţ profund al politicienilor, ai reprezentanţilor aleşi ai poporului, faţă de interesele acestuia.

Menţionez că această practică a referendumului, ce implică chestionarea cetăţenilor asupra aspectelor vieţii comunităţii, există deja într-un stat european, dar care nu e membru al UE. Elveţia nu ezită să-şi consulte populaţia în speţe în care pot fi aduse acuze că politicienii nu au evaluat corect implicaţiile şi poporul are de suferit.

Consecinţele acestui mod de a proceda, văzut în Ţara Cantoanelor, i-a permis acesteia să fie statul cu pacea socială cea mai evidentă, şi având acest punct de stabilitate, stabilit prin intermediul referendumului, să se poată concentra pe problemele economice, primordiale în gestionarea societăţii.