Imposibilitatea realizării unui studiu de impact în privinţa legii dării în plată e legată de faptul că aceasta provoacă hazard moral şi, implicit, generează un mare grad de impredictibilitate la nivelul reacţiilor clienţilor.  

Mai în detaliu analizând chestiunea, pot fi identificate patru motive pentru care clientul unei bănci si-ar da imobilul în plată: gradul de cultură financiară, dimensiunea valorică a imobilului deţinut, coroborată cu valoarea de achitat a acestuia şi utilitatea marginală a activului.

Făcând această menţinune se vede clar de ce nu poate fi elaborat un studiu de impact, fiindcă nicio analiză de bonitate şi solvabilitate nu poate lua drept criterii considerentele menţionate.

Şi aici se profilează riscul sistemic - în afară de problemele juridice pe care le ridică legea -, pentru că cele patru elemente menţionate se substituie criteriilor care au stat la baza acordării unui credit.

Aşadar, în contextul în care are loc această substituţie şi criteriile care stau la baza dării în plată nu au fost enunţate în analiza de credit, pentru că nu aveau de ce, elaborarea unui studiu de impact devine imposibilă. Acesta se poate realiza în condiţii de transparenţă, nu atunci când se schimbă regulile jocului în timpul jocului. Sau, în fine, la întocmirea unui astfel de studiu pot fi incluşi şi factori de impredictibilitate, dar nu să se modifice paradigma.

Sigur că sunt speţe în care se poate scoate în faţă neprofesionalismul bancherilor, dar a-l aduce în discuţie la darea în plată, e o mare eroare. Nimeni nu puteau să anticipeze acest gen de lege.

Singura ce mai poate realiza studii de acest fel e eventual armata, pentru că doar ea se confruntă cu astfel de situaţii. Dar acestea sunt studii de impact comportamental, nu financiare. Iar problema e că acum e pace. Sau are cineva alte informaţii? A început deja un mare război? Suntem atacaţi? 

• Tehnicienii care combat cu argumente emoţionale

  < Prev
• Calea către parvenire sau cât de mundană e politizarea economiei

  Next >