Evoluţia economisirii arată că reducerea TVA a creat venit disponibil, ceea ce este un lucru foarte bun, fiindcă deficitul de finanţare şi dependenţa de exterior trebuie echilibrate prin stimularea economiilor.

Dar guvernul, în loc să recunoască aceste beneficii, şi să afirme că micşorarea principalei taxe pe consum nu l-a afectat serios, arată spre reducerea încasărilor bugetare. Dacă extrapolăm, atitudinea sa ar sugera că majorarea economisirilor ar fi responsabilă pentru o colectare mai scăzută a impozitelor şi nu deficienţele mediului de afaceri.

Iar aici mai avem o problemă, chiar dacă încasările sunt mai mici, se face o rectificare bugetară pe plus. Ce înseamnă asta? Că executivul are o filosofie fiscală ce se bazează pe menţinerea deficitului structural, iar celelalte elemente, corespunzătoare deficitului ciclic, asigură doar cofinanţarea pentru proiectele cu bani europeni.

Sigur că dacă modul de acţiune al Cabinetului Cioloş e atât de simplu şi corect apare întrebarea de ce nu e şi transparent, aşa cum a sugerat preşedintele României că trebuie să fie la nivelul tuturor instituţiilor statului?

Singura explicaţie este că doreşte să minimalizeze efectele benefice ale scăderii supraîndatorării şi creşterii economisirii de după micşorarea TVA.

Ca să conchid. Colectarea s-a înrăutăţit, dar de la mediul de business prost, încărcat cu accize. Din acest motiv, consumul e afectat - bineînţeles atunci când nu migrează în economia subterană - ceea ce duce inflaţia în teritoriu negativ. Dar nu acelaşi lucru se observă în privinţa inflaţiei din întreaga economie, relevată prin deflatorul PIB şi care înglobează şi deflatorul fiscal. Pentru că, spre deosebire de preţurile de consum, ce se reduc, trendul general e de creştere, ca urmare a existenţei unor taxe supradimensionate. Şi numerarul din afara sistemului bancar trădează defecţiunea. El a depăşit 50 miliarde de lei sau 17% din totalul masei monetare. O fiscalitate bine dimensionată e aceea care nu permite amplificarea economiei subterane, vădită de mărirea numerarului.

Însă noroc de TVA că scade şi se micşorează supraîndatorarea şi creşte economisirea netă. De fapt, plasarea dobânzii de politică monetară între inflaţia la consumator şi cea din întreaga economie permite ca aceasta să încurajeze economisirea în pofida încărcăturii accizelor. În acest fel politica monetară nu e dependentă de mediul de afaceri ostil.

• Dobânzile n-au mers în jos, fiindcă nu se ştia cât are de furat politicul

  < Prev
• Dobânda de politică monetară trebuie să se situeze la un nivel care să...

  Next >