Relaxarea cantitativă face aurul mai scump decât platina

Haideţi să luăm două metale preţioase şi să le comparăm: aurul şi platina. Care conduce mai bine curentul electric? Cel de-al doilea, motiv pentru care se spune că e mai nobil decât aurul. Dar cu toate că metalul alb-cenuşiu e mai util în economia reală, şi mai rar, preţul platinei - situat undeva peste 1.100 de dolari pe uncie - se plasează sub cel al aurului. Ce “malformează” raportul natural aur - platină?

Din păcate, relaxare cantitativă (quantitative easing - QE) se face doar cu aur, nu şi cu platină. Adică, se ia o cantitate de metal galben în leasing, se introduce în rezerva valutară şi în contrapartidă se emite monedă. Pentru că altfel, Banca Angliei, să zicem, ar trebui să practice dobânzi negative.

Mai mult decât atât, într-un context în care atât cererea de platină, cât şi cea de aur ar trebui să scadă ca urmare a recesiunii ce se profilează, preţul metalului galben capătă mai multă stabilitate datorită deciziei politice de a “fabrica” şi a arunca lichiditate pe piaţă.

Dar dacă se ajunge totuşi ca un conductor electric mai slab să fie mai scump, de ce nu e preferat argintul, şi în felul acesta nu se mai destabilizează raportul natural stabilit de cererea şi oferta de pe piaţă?

Precizez că aurul, argintul şi platina nu sunt singurele metale preţioase, fiindcă merită amintite şi platinicele (paladiu, rodiu, iridiu, ruteniu, osmiu şi reniu). Acestea sunt chiar mai rare decât platina, însă ultimul metal iese totuşi în evidenţă, fiindcă e mai uşor de prelucrat.

Platina rezistă mai bine decât aurul la coroziunea mediului ori la acţiunea acizilor obişnuiţi (acid clorhidric, chiar sulfuric). Pe baza acestor calităţi, din 1751, a intrat în categoria metalelor preţioase, iar 200 de ani mai târziu a venit şi rândul paladiului.

Două treimi din producţia de platină este folosită în industria auto, petrochimie, electronică şi industria dentară, şi doar o treime intră pe mâna bijutierilor. Iar tehnologiile viitorului - cum ar fi motorul cu hidrogen - folosesc din plin acest metal.

Însă perioada recentă, dominată de criză, nu a fost singura în care aurul şi platina s-au plasat la niveluri similare, ca urmare a “intervenţiei” QE asupra preţurilor. Pentru scurt timp, la finele anului 1996 şi începutul lui 1997, aurul şi platina au costat la fel - 350 de dolari uncia -, chiar dacă producţia de metal alb reprezintă mai puţin de o zecime din cea de metal galben. După acel moment, în care Rusia şi-a vândut rezerva de platină, preţul respectivului metal a urcat mai mult decât cel al aurului, ajungând la trendul firesc.