La momentul redactării acestui acestui text de opinie, deşi Parlamentul a votat conversia creditelor din franci elveţieni în lei la curs istoric -  urmând să fie înmânat preşedintelui actul  normativ pentru a fi promulgat, cu precizarea că acesta din urmă va avea discuţii cu reprezentanţii băncilor pe textul avizat de legislativ - nu avem încă în spaţiul public forma finală a legii.

Şi plecând de la apelul la transparenţă lansat de preşedinte către societatea românească, la care banca centrală, de pildă, s-a conformat, publicând minutele şedinţelor în care ia deciziile de politică monetară, e ciudat că acesta tolerează ca publicul să nu aibă cunoştinţă de conţinutul integral al actului normativ.

În acest context, ne întrebăm în ce măsură consultările preşedinte - sistem bancar pot fi opozabile societăţii, dacă se poartă într-un cadru netransparent.

În fine, din ceea ce a fost făcut public din lege prin intermediul presei sunt neclare anumite precizări privind soldul creditului ce va fi luat în considerare, mai ales la nivelul băncilor care au recurs la conversii, după negocieri cu debitorii, înainte de apariţia legii. În această situaţie, fiindcă legea îşi doreşte să aibă un caracter uniform, şi ca să se evite bâlbele de la darea în plată, e nevoie de norme pentru ca actul normativ să poată fi pus în aplicare de toate băncile.

Un ultim punct ce merită pus pe tapet, reiterez, în ciuda văditei lipse de transparenţă, e acela că există, cu certitudine, un element de retroactivitate, şi anume cursul istoric. Care deşi e aplicat soldului actual tot la fel rămâne şi nu poate fi justificat de textul legii din punct de vedere social, ceea ce îl face să fie neconstituţional. 

• Cum impune statul taxe ce sfidează logica

  < Prev
• Riscuri sistemice: actualul management şi legislaţia

  Next >