Harrison Bergeron de Kurt Vonnegut Jr.

Era anul 2081, și toți oamenii ajunseseră, în fine, egali. Ei nu erau egali numai în fața lui Dumnezeu și a legii. Erau egali din toate punctele de vedere. Nimeni nu era mai isteț decât altul. Nimeni nu arăta mai frumos decât un altul. Nimeni nu era mai puternic, mai rapid decât oricine altcineva. Toată această egalitate se datora Amendamentelor 211, 212 și 213 aduse Constituției, a agenților din subordinea Handicapatorului General al Statelor Unite (H.G.).

Unele lucruri nu erau, totuși, chiar drepte. Aprilie, de exemplu, îi înnebunea încă pe oameni prin atmosfera sa  nu încă primăvăratică. Și în acea lună rece și umedă, agenții de la HG le luaseră fiul de 14 ani lui George și Hazel Bergeron.

Era realmente tragic, dar George și Hazel nu se putea gândi la asta ca fiind o prea mare lovitură pentru ei. Hazel avea o inteligență perfect medie, ceea ce însemna că nu se putea gândi la nimic decât în reprize scurte, în puseuri. Iar George, deși avea o inteligență maai ridicată decât era normal, avea un mic handicapator metal radio într-o ureche a sa. I se cerea de lege să-l poarte tot timpul. Era conectat cu un transmițător guvernamental. La fiecare 20 de secunde sau cam așa ceva, transmițătorul emitea niște sunete ascuțite, asurzitoare, pentru a opri persoane precum George să aibă un avantaj nedrept față de alții din cauza creierelor lor mai dezvoltate.

George și Hazel se uitau la televizor. Pe obrajii lui Hazel poposeau niște lacrimi, dar nu mai știa în acea clipă de ce îi apăruseră.

Pe ecran erau balerine.

Deodată, un bâzâit s-a iscat în capul lui George. Gândurile lui au luat-o la sănătoasa, în panică, asemeni unor bandiți la auzul alarmei de securitate.

"A fost un dans foarte frumos, ăsta pe care tocmai l-au făcut", a zis Hazel.

"Îhî", a răspuns George.

"Dansul a fost tare frumos", a insistat Hazel.

"Mda", i-a răspuns George. A încercat puțin să se gândească la balerine. Nu erau foarte bune, oricum nu mai bune decât oricine altcineva ar fi putut fi. Erau împovărate cu contragreutăți și pungi cu alice, și fețele lor erau mascate, astfel încât nimeni, văzând un gest liber și grațios, o față frumoasă, să se simtă jignit, inferiorizat. George se juca în minte cu noțiunea vagă că dansatoarele nu ar trebui să fie handicapate. Dar, nu ajuns prea departe cu asta, fiindcă un zgomot din radioul din ureche i-a împrăștiat rapid gândurile.

George a tresărit. La fel s-a petrecut cu două din cele opt balerine.

Hazel a observat tresărirea lui. Neavând ea însăși un handicapator mental, a trebuit să-l întrebe pe George cum fusese ultimul sunet auzit de el.

"S-a auzit ca și cum cineva ar fi lovit o sticlă de lapte cu un ciocan cu cap sferic", i-a mărturisit el.

"Cred că este tare interesant să auzi toate zgomotele astea diferite", și-a dat cu părerea Hazel, nițel invidioasă. "Toate lucrurile la care se gândesc ei."

"Îhî", i-a replicat George.

"Dacă aș fi Handicapatorul General, știi ce aș face?", a subliniat Hazel. De fapt, semăna mult cu Handicapatorul General, o femeie pe nume Diana Moon Glampers. "Dacă aș fi Diana Moon Glampers", a continuat Hazel, "aș transmite numai sunete ale clopotelor de dumnica, numai de clopote. Cumva în onoarea religiei."

"Dacă ar fi numai clopote, aș putea gândi", a remarcat el.

"Ei bine, poate le-aș face să răsune foarte tare," a adăugat Hazel. "Cred că aș putea fi un bun Handicapator General."

"La fel de bun ca oricine altcineva", a opiniat George.

"Cine știe mai bine decât mine ce este normal?", l-a atenționat Hazel.

"Așa-i", a confirmat Geroge. A început apoi să se gândească șovăielnic, pâlpâitor, la fiul său anormal care era acum în închisoare, la Harrison, însă o armă de calibrul 21 din capul lui l-a oprit să mai facă asta."

"Băiete!", a exclamat Hazel, "asta a fost neobișnuită, nu-i așa?"

Fusese într-atât de neobișnuită încât George era palid, tremura și lacrimi i se așezaseră pe genele ochilor săi roșii. Două din cele opt balerine au leșinat pe podeaua studioului, cu tâmplele lipite de ea.

"Arăți, dintr-o dată, atât de obosit", a băgat de seamă Hazel. "De ce nu te întinzi pe sofa, ca să-ți odihnești punga de handicap pe perne, puiule?"

Se referea la cele 21 de kilograme de alice dintr-o pungă din canafas prinsă cu un lacăt în jurul gâtului lui. "Mergi și odihnește-ți punga pentru scurtă vreme", a adăugat ea. "Nu-mi pasă o vreme nu ești egal cu mine."

George și-a cântărit punga în mâini. "Nu mă deranjează", a spus el. "N-o mai bag deloc în seamă. Este ca o parte din mine".

"Arătai atât de obosit mai înainte, parcă epuizat", a zis Hazel. "Dacă ar există vreo metodă de a face o gaură mică la fundul pungii, și am lua din ea numai câteva bile de plumb. Numai câteva!"

"Doi ani de pușcărie și două mii de dolari amendă pentru fiecare bilă scoasă", i-a atras atenția el. "Nu cred că ar fi o afacere bună".

"Dacă aș puteau să iau din pungă numai câteva când vii acasă de la muncă," a continuat Hazel. "Vreau să spun că aici nu ești cu nimeni în competiție. Doar locuiești aici."

"Dacă aș încerca să fac asta," a zis George, "atunci și alți oameni ar face-o și, destul de repede, ne-am întoarce în epoca întunecată, cu toată lumea concurând împotriva oricui altcuiva. Ți-ar place asta?"

"Aș urî asta", i-a confirmat Hazel.

"Ai dreptate", a remarcat George. "Din clipa în care oamenii încep să înșele legile, ce crezi că s-ar petrece cu societatea?"

Dacă Hazel nu ar fi fost în stare să dea un răspuns acestei întrebări, nici George nu ar fi fost capabil. O sirenă i-a urlat țiuitor în cap!

"Cred că totul s-ar prăbuși", a spus Hazel.

"Ce anume?", a chestionat-o absent George.

"Societatea", i-a replicat Hazel, nesigură. "Nu despre asta era vorba?"

"Cine știe?", a zis George.

Programul de televiziune a fost întrerupt de un buletin de știri. La început, nu a fost clar ce știre era difuzată, deoarece prezentatorul, la fel ca toți ceilalți din profesiunea lui, avea o dificultate serioasă în a se exprima. Circa jumătate de minut, într-o stare de incitare înaltă, prezentatorul a încercat să pronunțe "Doamnelor și domnilor".

În cele din urmă, i-a înmânat hârtia cu știrile unei balerine, ca să o citească aceasta.

"E în ordine", a comentat Hazel. "S-a străduit. Asta contează cel mai mult. S-a străduit să facă tot ce putea mai bine cu ce i-a dat Dumnezeu. Ar trebui să primească o creștere salarială consistentă pentru că se străduiește atât de tare."

"Doamnelor și domnilor", a spus balerina, dând glas știrilor. Era, probabil de o frumusețe extraordinară întrucât masca pe care o purta era hidoasă. Și era ușor de remarcat că era cea mai puternică și mai grațioasă dintre dansatoare, căci punga sa de handicap era la fel de mare ca și cea pusă bărbaților cântărind 90 de kilograme.

Ea a trebuit să-și ceară scuze pentru vocea sa, o voce care era nedrept ca o femeie să o folosească. Vocea ei era o melodie caldă, luminoasă, atemporală. "Scuzați-mă", a zis ea, și a luat-o de la capăt, făcându-si vocea absolut necompetitivă.

"Harrison Bergeron, în vârstă de 14 ani", a cârâit ca o cioară balerina, "tocmai a avadat din închisoare, unde era ținut sub bănuiala de complot pentru răsturnarea guvernului. Este un geniu, și un atlet, e subhandicapat, și trebuie considerat ca extrem de periculos".

O fotografie de poliție a lui Harrison Bergeron a apărut pe ecran cu capul în jos, apoi în lateral, apoi iar cu creștetul în jos, apoi cu el în sus. Poza asta îi arată înălțimea pe un fundal calibrat în centimentri și milimetri. Avea exact 2,1 metri.

Restul înfățișării lui Harrison era parcă un amestec de Halloween și fierărie. Nimeni nu avusese vreodată handicapuri mai mari decât el. Se supradezoltase fără vreo piedică mai repede decât ar fi anticipat agenții de la HG. În loc de un mic radio într-o ureche, purta o colosală pereche de căști și avea ochelari cu lentile groase, cu sticla ondulată, astfel încât să-i producă dureri de cap năucitoare.

Bucăți de metal erau agățate peste tot trupul lui. În mod obișnuit, exista o anumită simetrie și exactitate militărească în handicapurile destinate oamenilor puternici, dar Harrison arăta ca spațiu ambulant de colectare a fierului vechi. În cursa vieții, el căra 135 de kilograme de metal.


Energy Report

Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review