Este foarte greu, în România, să le scoți din cap ideile de stânga și celor care declară că ar fi de dreapta. Mulți dintre ei se întreabă cum să facem bine, adică așa, cum era pe vremea lui Ceaușescu. Și înțeleg pluripartidismul prin prisma partidului unic, indiferent cum se numește forța politică cu care simpatizează.

Business-ul marcant din privat functionează tot pe criterii de gașcă cum se vede la administrația de stat. La stat, în administrație, numirile ar fi dependente de politic, însă partidele sunt comune cu găștile din privat.

Și fiindcă tot ne-am apucat să vorbim de privatizare asta a vizat zona non-tradable. În perioada interbelică, deși clasa politică arăta cam la fel, economia se stabilizase și funcționa pe principii autentice de piață. De aceea capitalul străin se concentra în zona tradable. Avea participații și în zona utilităților, dar fără rol dominant.

Fluxurile financiare sunt rupte de cele de livrare, ceea ce arată cel mai bine diferența față de vremurile capitaliste interbelice, deși avem companii private.

Echilibrul poate fi atins cu ajutorul resurselor interne, pe baza unor principii de evoluție naturală și aplicabile local, deci fără a adopta - lipsit de rațiune - modelul francez sau german.

Dar, cea mai mare problemă este că banii se strâng la jupâni, ca la clanurile mafiote, și decid nașii cui să împartă din lichiditatea pe care au pus mâna. Ei îi adună prin efectul legii, așadar e limpede unde ar trebui să se producă schimbarea, dar nu se gândește nimeni să modifice legislația cu dedicație. În statele latino-americane la astfel de probleme au pus punct juntele militare. Nu le-au înduplecat oamenii politici care au instituit statele sociale pentru a specula dorința de a primi a cetățenilor țărilor unde educația nu se găsește la cel mai înalt nivel.

• Evoluţia cursului poate să aibă legătură nu neapărat cu regimul...

  < Prev
• E Black Friday, cartelurile din România discriminează clienții vechi în...

  Next >