Despre originea nobilă a proletariatului

Filosofia lui Karl Marx exercită o puternică fascinație asupra spiritelor lipsite de rigoare subliniază jurnalistul englez Paul Johnson. Dar multe dintre zicerile celebre care poartă marca sa nu sunt spuse de el. Karl Schapper a adresat îndemnul “Proletari din toate țările, uniți-vă!”. De la Louis Blanc a preluat “De la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi”. De la Heinrich Heine “Religia este opiul popoarelor”. De la Louis-Auguste Blanqui “dictatura proletariatului”. Și de la Jean-Paul Marat “Proletarii nu au altceva de pierdut decât lanțurile!”.

Lui îi aparține următorul fragment poetic:

“…voi pribegi asemenea unui Dumnezeu biruitor
Printre ruinele lumii
Şi, dând cuvintelor mele o forţă activă,
Mă voi simţi deopotrivă cu Creatorul.”

Dar și faptul că era mândru de originea nobiliară a soției sale, Johanna Bertha Julie Jenny Edle von Westphalen, descendentă a celui de-al doilea conte scoțian Argyll și fiică de baron prusac.

Important este însă că stabilul Regat Unit l-a suportat și pe Marx, a refuzat în numele libertății de expresie expulzarea sa, i-a oferit material bibliografic din bibliotecile sale pentru a fi criticat și i-a găzduit și pe susținătorii financiari ai acestuia, inclusiv pe fiul de capitalist Friedrich Engels, care a desăvârșit opera lui Karl Marx.

Și apropo de vița nobilă a doamnei Jenny Marx, Partidul Comunist Britanic, desființat în 1991 după căderea Cortinei de Fier, a avut un reprezentant în Camera Lorzilor, Wogan Philipps, al doilea baron Milford. Una dintre soțiile sale, Cristina, contesă de Huntingdon, era, de asemenea, membră a Partidului Comunist.

În 1946, el a fost ales consilier local din partea comuniștilor, iar în 1962, la moartea tatălui său, a moștenit scaunul acestuia din Camera Lorzilor. În primul său discurs parlamentar a cerut desființarea Camerei Lorzilor.

În 1989, la vârsta de 89 de ani, ziarul sovietic „Izvestia” a publicat un articol elogios despre Philipps, sub titlul „Tovarășul Lord”.

Iată încă o dovadă că Marea Britanie este un loc antifragil, care câștigă de pe urma șocurilor produse.