În Belgia, banca centrală a fost înființată în 1850, ca un monopol asupra producției de monedă, iar capitalul ei era subscris și vărsat de băncile private. Însă, în 1948, statul belgian a efectuat o majorare de capital și, de atunci, controlează jumătate din acțiunile băncii, după ceea ce s-ar putea numi o “preluare ostilă”.

Pentru că tot am adus în discuție Banca Belgiei, merită de amintit că Banca Națională a României a avut-o ca sursă de inspirație, în 1880, când a luat ființă, inclusiv prin faptul că era listată la bursă.

BNR era o societate anonimă cu un capital social de 30 milioane de lei, eminamente românesc, și avea privilegiul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător.

Statul deținea o treime din capital, iar restul acțiunilor se aflau în posesia particularilor. Pentru a limita însă puterea de decizie a marilor acționari, în primul rând a statului, indiferent de numărul acțiunilor, nimeni nu avea dreptul la mai mult de zece voturi personal și zece voturi ca mandatar. De la 30% cota de capital deținută de stat, în 1880, anul înființării, aceasta s-a redus la doar 10%, în 1925,  când capitalul social s-a mărit la 100 milioane de lei împărțit în 200.000 de acțiuni nominative de câte 500 de lei. În 1929, capitalul a crescut la 600 milioane prin includerea în acesta a 500 de milioane din rezerve. Valoarea celor 200.000 de acțiuni de 500 de lei s-a mărit la 3.000 de lei. Victor Axenciuc notează că BNR oferea dividende mari, ceea ce urca la de zeci de ori preţul unei acţiuni negociate la Bursa de Efecte, Acţiuni şi Schimb din Bucureşti.

Da, numai că Banca Națională a României a fost etatizată la 20 decembrie 1946, în timp ce Banca Belgiei - modelul după care a fost creată BNR - continuă să aibă acțiunile cotate la Bursă.

Dar, tot răul spre bine. Acţiunile Banque Nationale de Belgique se plasează pe trend descendent, au scăzut de la un “vârf” de 4.000 de euro pe acțiune în 2003 și 2010, la 750 - 800 în prezent și s-au redus temporar chiar și sub acest interval în jurul a 650 de euro pe acțiune. Te pomeneşti că la fel ca în model ni se putea întâmpla şi nouă. De aceea e mai bine să nu fii listat!

Dividendele plătite de Banca Națională a Belgiei acționarilor săi constau într-un prim dividend de 6% din capital și un al doilea dividend stabilit de Consiliul de Regență. Consiliul a stabilit al doilea dividend la 50% din veniturile nete din portofoliul pe care banca centrală îl deține ca contrapartidă la rezervele sale (portofoliul statutar). Prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din 18 mai 2015, data plăţii dividendului este a patra zi bancară lucrătoare după Adunarea Generală.

Însă în timp ce acțiunile băncii centrale a Belgiei scad, cele ale Băncii Greciei urcă. Acțiunile Trapeza tis Ellados s-au plasat pe trend crescător după 2015, de la 9 la 16 euro.

În fine, în 1907, când a fost fondată, Băncii Naționale a Elveției i-a fost acordat monopolul emiterii de bancnote, activitate care, până atunci, era performată de băncile private. Inițial s-a vrut ca banca centrală helvetă să fie deținută de guvern, însă elvețienii au respins această idee la un referendum care a avut loc în 1897. De atunci și până în prezent, structura acționariatului a rămas aceeași: 53% din acțiuni sunt deținute de autoritățile locale cantonale din Elveția și de băncile controlate de acestea, 10% - de alte instituții publice, iar 37% din titluri se găsesc la acționari privați.

Acțiunile Schweizerische Nationalbank pot fi văzute la cota burselor din Elveția (simbol SNBN), Londra (0QKG) și Frankfurt (1Y4). Din păcate, cursul acestora este deosebit de fluctuant, de la dublu la simplu într-un interval de câteva luni, ceea ce vădește, de asemenea, neajunsurile listării la bursă.

• Credeți că obrazul căpitanului Frans Banning Cocq suportă bulionul?

  < Prev
• Antreprenorul Alfred Nobel, omagiat cu un premiu pentru reglementarea...

  Next >