E o crimă să blochezi dezvoltarea infrastructurii într-o metropolă ca București

Stăteam și mă gândeam, oare de ce am ajuns să scriu atât de mult despre București? De ce îl bag în fața țării sau a Europei?

Pentru că metropola e aglomerată, iar multe alte orașe, cu statut de centru regional, dau impresia de depopulare. La Craiova sau Constanța nu prea vezi mașini cu numere de București, în schimb, în Capitală, pare că au devenit majoritare autovehiculele înmatriculate în BZ, OT, VN, DB, PH, TR ori GR - despre care circulă gluma că ne-au invadat grecii. De fapt, „grecii” sunt românii care s-au răzgândit să mai plece la Torino sau Madrid!

Așadar, este firesc, în plină invazie, să-i acord atenție subiectului la zi, deși la TV sau în ziare nu se spune mai nimic de asta, e o temă care nu e de găsit nici în discursurile politicienilor. De ce, pentru că dacă nu se împărțeau cazurile de COVID-19 la cei 1,88 milioane de bucureșteni din statistici, ci la 3,5 - 4 milioane, situația părea mai puțin critică? Sau pentru a nu-și aminti bătrânii că Ceaușescu „închisese” Capitala, ceea ce a constituit subiect de film: Buletin de București?

„Bătrânii” obișnuiți să dea din coate într-un oraș care seamănă mai degrabă cu jungla capitalistă americană decât cu welfare state-ul european sunt de-a dreptul derutați de tupeul noilor veniți. Dar n-ar trebui să fie, pentru că Ludwig von Mises a scris de mult că în metropolele invadate se observă deficitul cultural la cei noi, însoțit de o doză mai mare de agresivitate. Și „băștinașii” ar trebui să-și amintească cum au fost ei primiți de londonezi, de pildă, ce au simțit când li s-a sugerat că nu-s ca ei… Atunci le plăcea să spună că sunt cetățeni europeni și că e liberă circulația persoanelor, bunurilor și capitalurilor.

Nu pe această linie aș vrea însă să merg, ci să subliniez că aceia ce migrează caută stabilitate, infrastructură și job-uri. Bucureștiul arată ca fiind mai capitalist și mai prosper ca restul țării, pentru că deține o cantitate mai mare de capital, alocată inclusiv în oferta de posibilități de distracție. Cei din provincie au fost văduviți de o parte a investițiilor și fug de sărăcia indusă de lipsa lor spre zona unde stau cei care au deturnat fondurile.

Cel mai important, din păcate, e că metropola bucureșteană riscă să se sufoce în condițiile unui asemenea aflux de populație. Se observă, ca-n fotbal, cum ratările se răzbună, cât de costisitor e că un deceniu străzile și metroul au fost abandonate, la fel și țevile, și pasajele, în loc să beneficieze de o dezvoltare continuă. Nici nu vreau să știu cum ar fi să ne întoarcem în timp, la drumurile ca după bombardament „dominate” noaptea de câinii vagabonzi, acum, când e nevoie de mai mult nu de mai puțin, deja îi dedic Bucureștiului prea multe articole.