Ce face cârmuitorul nejucător şi cum se deosebeşte el de celălalt model

Spre deosebire de preşedinţi şi alte figuri politice, despre care se spune că sunt oneşti doar în situaţia în care odată cumpăraţi ramân cumpăraţi, monarhii se “hrănesc” din echidistanță.

O faţă regală nu poate fi bănuită de discreționarism, ci e fair, precum etalonul aur.

Nu e prima oară când discut de echidistanţa monarhică într-o ţară dominată de preşedinţi jucători.

Dar ia ghiciţi cine e persoana care a spus următoarele cuvinte:

”...prin statutul meu eu nu pot reprezenta nici un partid și nici un partid nu are cădere să mă reprezinte în vreun fel sau altul. Trebuie să se ia în considerație cu multă seriozitate faptul că interesele monarhiei nu pot fi reprezentate de nici un partid. E o confuzie care trebuie depășită o dată pentru totdeauna. Când stăteam de vorbă cu Iuliu Maniu sau cu Brătianu se înțelege că nu-i tratam ca pe niște reprezentanți ai mei. Ei reprezentau idei și atitudini politice ale poporului român. Relația era extrem de clară. Acum, confuzia s-a instalat pretutindeni. Totul vine dintr-o îndelungă lipsă de practică politică. Altfel n-ar fi posibil ca unii dintre susținătorii monarhiei, de afară sau din țară să-și închipuie că eu fac politică și chiar să-mi ceară acest lucru.”