Poate că nu înțeleg eu bine, dar nu poți să tragi la răspundere Banca Națională pentru aprinderea inflației, atunci când cresc prețurile la utilități cvasiadministrativ, pentru ca guvernul să obțină mai mulți bani din impozite. Într-un asemenea context, BNR este acarul Păun!

Cu alte cuvinte, banca centrală nu poate asigura stabilitatea prețurilor politizate, folosite pentru încasarea unei cantități mai mari de taxe. Ca să luăm un exemplu la întâmplare, cel al gazelor, se observă cum respectivul produs se scumpeşte mereu, chiar şi atunci când se ieftineşte pe piaţa globală, deoarece conţine nişte „elemente” cu care tot a fost încărcat, fără a se umbla deloc la ele.

Iar cel care a sugerat, nonșalant, că inflația e problema BNR, după ce a provocat-o, a recunoscut la un moment dat, citez: „Dacă presupunem că pe termen lung politica monetară are rolul de a stabiliza prețurile, suspectul principal rămâne politica fiscală. Printre canalele prin care o politică fiscală poate afecta inflația putem include efectul asupra cererii agregate a cheltuielilor fiscale, influența creșterii salariilor din domeniul public asupra sectorului privat și chiar taxele pe produs, care afectează marginal costurile din economie și consumul privat”.

Este ușor să pretinzi că dacă manevrezi dobânzile sau reprimi cererea agregată, după cum susține monetarismul, vei reuși să soluționezi chestiunea inflației. La noi, de pildă, ani în șir fiscalitatea a crescut cu procente importante și în prezent o face mascat, prin prețuri. Dar ce relevanță poate avea un procent de dobândă de politică monetară, pe lângă cât de mare e influența fiscală?

Precizez acest lucru pentru a întreba la ce ar trebui să reacționeze banca centrală când dinamica prețurilor de consum diferă de cea a prețurilor din economie/industrie ca urmare a scopului urmărit de politica fiscală?

Reiau ceea ce am mai spus: Cei care pretind că politica monetară are rol determinant și n-aduc vorba de fiscal sau structural nu identifică principii și cum trebuie să se schimbe paradigma. Probabil că ei și-ar dori ca banca centrală să „albească” toate inițiativele politicienilor, oricât de vicioase ar fi fost.

Și iarăși îl citez pe profesorul francez de origine română Florin Aftalion, care spune că politicienii s-au schimbat foarte puțin în ultimele sute de ani. Ei cred că problemele pot fi rezolvate pe termen scurt crescând cantitatea de bani, ceea ce duce la inflație. După care nu vor vedea consecințele politicilor nefaste și vor încerca să controleze prețurile.

• Românul mediu plătește taxe de 639 de lei lunar și mănâncă de 337

  < Prev
• Nu dobânzile sunt mari, ci politicienii mici

  Next >