Tranziţia s-a încheiat: Avem de ales între proştii care nu ştiu nimic şi cei cu diplomă şi cunoştinţe

Pentru că am observat că aceia ce comentează pe diverse canale refuză să poarte un dialog raţional şi responsabil, e bine să explic încă o dată ce defecţiune majoră are legea dării în plată.

Păi, în primul rând, trebuie reamintit că politicienii, după ce au tăiat salariile şi au mărit TVA, au creat probleme celor cu credite in derulare - multe dintre ele ipotecare - sau i-au făcut pe cei cărora nu le-au mai ajuns banii să radă cardul de credit. Iar acum, aceeaşi clasă politică ce a provocat dezastrul, vine, în vecinătatea campaniei electorale, şi spune că vrea să-i ajute pe debitori.

Cu alte cuvinte, oamenii politici ce au pus în pericol sistemul bancar, ca urmare a cantităţii mari de credite neperformante acumulate, acţionează ca şi cum nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le-a mirosit.

Ei fac, practic, din debitor un martir, însă numai ca să ancoreze emoţional anticipaţiile publicului în preajma alegerile. Recurg la o abordare care umblă la afectivitate, în locul uneia raţionale, fiindcă aceasta din urmă ar releva că în spatele debitorilor şi a legilor cu iz social stau deponenţi ori contribuabili, cu comportament economic corect, ce suportă socializarea pierderilor.

Aşadar, indiferent cum am încerca să discutăm de această lege, ea constituie o iniţiativă de stânga. Însă înainte de a aprofunda problema, e bine să reiterăm de ce s-au redus salariile şi au crescut taxele, când în orice manual de economie cu pretenţii scrie că e contraindicat să faci acest lucru în criză?

Pentru că politicienii aflaţi la puterea aveau nevoie să-şi finanţeze furtul din bani publici. De asta s-au micşorat lefurile şi s-au mărit taxele, indiferent de ceea ce se zice în momentul de faţă când vorbele sunt însoţite de grafice, formule şi prezentarea unor indicatori macroeconomici.

Cele menţionate mai sus vădesc, de fapt, că proştii s-au diferenţiat în două categorii. Unii care nu ştiu nimic şi alţii care au cunoştinţe şi au obţinut diplome. În condiţiile în care, iniţiavele legislative ar trebuie să aparţină celor ce înteleg.

Această situaţie nu reprezintă un pas înainte, ci doar o altă prezentare a prostiei de la nivel politic, în speranţa că ambalând-o altfel, utilizând instrumente de marketing, va părea altceva decât ceea ce este şi va câştiga aderenţi.

În fine, momentul în care s-a virat, la nivel politic, de la proşti needucaţi, la proşti cu diplomă, s-a observat foarte bine în spaţiul mediatic, pentru că la tv au dat năvală cei care sunt numiți analiști. Cei mai mulţi dintre aceştia au cunoştinţe în domeniu, dar nu înţeleg fenomenul despre care vorbesc. Iar faptul că sunt înregimentaţi politic ridică semne de întrebare şi asupra bunei lor credinţe.

Dacă România îşi doreşte un parcurs european, ar trebui ca apariţia acestor persoane în spaţiul public să nu mai fie confundată cu cea a unor specialişti. Diferenţa este că ultimii au şi înţelegerea necesară. Primii ştiu doar să mute piesele de şah, ceilalți şi să-şi facă adversarii şah-mat.

Concluzia este că pentru a stăvili ofensiva farsorilor, cei care urmăresc să ancoreze emoţional aşteptările publicului, într-o perioadă în care e nevoie de raţiune, e necesar să fie repuse în drepturi adevăratele valori. Fiindcă atât timp cât caracterul şi înţelegerea nu vor fi propulsate în prim plan vom avea o societate scindată.