Capitalismul, un privilegiu rezervat nomenclaturii în Rusia sau China

Nu de ieri-de azi, companiile din țări autocrate precum Rusia sau China, chiar și cele de stat, sunt perfecte adaptate să funcționeze în capitalismul de peste hotarele lor. Atunci când investesc în străinătate, în SUA sau Europa, aceste companii înțeleg foarte bine economia de piață și cum funcționează aceasta.

Nu au nici o problemă cu competiția liberă și cu valorile care o fac posibilă, printre care vitale sunt respectarea drepturilor de proprietate, statul de drept și justiția independentă. De asemenea, își cunosc foarte bine drepturile și știu să și le apere, inclusiv în litigii cu statele-gazdă. Se folosesc, totodată, de libertatea presei din Occident, pentru a-și face cunoscute pozițiile în chestiuni care țin de legislație și reglementări. Pe scurt, au asimilat perfect cultura capitalistă și o practică în mod natural.

Cu totul altfel stau lucrurile atunci când aceleași companii acționează pe plan intern. Față de autoritățile lor de acasă, firmele și patronii lor stau în poziție de drepți și nu crâcnesc. Nu e ca și cum nu ar face "lobby" pe lângă oficialități. Dar nu e niciodată un dialog între egali. Cei mai puternici miliardari chinezi sau ruși fac anticameră pentru a intra în audiențe la conducătorii statului și a obține de la aceștia privilegii contra loialitate.

Cele mai mari companii din aceste state sunt parte integrantă a sistemului centralizat de planificare de stat și se luptă mai degrabă pentru a ocupa poziții cât mai avantajoase în acest sistem decât pentru a câștiga cotă de piață în raport cu competitorii, așa cum se întâmplă în capitalism. Cultura este diametral opusă.

Dacă ne gândim bine, această realitate este un compliment disimulat adus capitalismului vestic. Liberalismul clasic occidental se bazează pe accesul liber și egal al tuturor la activități economice generatoare de prosperitate. Din contră, în autocrații, antreprenoriatul și succesul în business constituie privilegii rezervate unei minorități loiale regimului. Cine intră pe "lista albă", poate merge să facă afaceri și în străinătate și să se bucure acolo de beneficiile pieței libere, pentru a se întoarce apoi în "cazarma" internă.

Speranța ar fi ca antreprenorii din astfel de state să vrea să fie liberi și la ei acasă și să devină parte a unui proces de schimbare a sistemului. Pe de altă parte, pericolul e că, deseori, corporațiile occidentale par să își dorească și ele "colivii aurite" de autocrație soft, care să le ferească de riscurile concurenței libere.