Ce a ajuns politica şi cum încearcă politicienii să o rentabilizeze

Liderul unui mare partid din România, celelalte fiind doar imitaţii ale acestuia, a spus că: „Românii la un moment dat trebuie să se hotărască dacă în loc de o alimentare cu apă preferă un denunţ, dacă în loc de o şcoală preferă un dosar, dacă în loc de o pâine mai bună preferă nişte cătuşe”.

Mă întreb de ce, în loc să caute adevărul, el enunţă nişte elemente pragmatice, încercând să sugereze că politica nu poate fi făcută altfel. Adică, de ce sunt reduse interesele alegătorilor la nevoi primare, ce pot fi satisfăcute numai în contextul menţinerii modului în care funcţionează acum politicul?

Cu ceva timp în urmă am scris că adevărul, atât timp cât nu-l caută nimeni, va deveni doar o altă minciună. Şi dacă exponenţii clasei conducătoare nu sunt interesaţi să-l afle, în ce măsură se pot bucura ei de încredere? Ei vor avea supriza că acesta încearcă să fie găsit de cei pe care-i reprezintă democratic. Iar faptul că aceştia din urmă îl identifică altfel decât li se spune se materlializează în lipsă de credibilitate.

Aceasta s-a manifestat în ultimele cinci cincinale, în mod evident, în scăderea numărului de persoane ce doresc să-şi exprime opinia democratic, la vot, dovedind că aceia care n-au încredere sunt mai mulţi decât cei ce participă la alegeri.

Spusele lui Mark Twain - dacă votul nostru ar putea schimba, nimeni nu ne-ar lăsa să votăm - se pare că au fost adoptate de cea mai mare parte a societăţii româneşti, dezamăgită de rezistenţa la schimbare a conducătorilor. Cei care se opun restructurării sistemului, în aşa fel încât să genereze încredere, confirmă ideea că doresc să păstreze aparenţa de democraţie cu inconvenientul remarcat de Aristotel: Cine e egal dintr-un anumit punct de vedere e egal din toate. E egal, are aceleaşi drepturi, dar fără a ţine cont că bunul simţ nu-i permite să acţioneze împotriva intereselor majorităţii. Or exact asta încurajează modul în care e structurată legea electorală de la noi.

E clar că respectiva abordare nu poate fi confundată cu democraţia, deoarece satisface interesele personale şi de grup. Ocazie cu care menţionez un alt articol, în care am definit ce este interesul naţional, fiindcă merită să ne punem problema în ce fel poate fi el armonizat cu democraţia, aşa cum e ea prezentată în momentul de faţă?