Eurofabulă

Apologeţii Germaniei susţin că după Brexit va urma o perioadă extrem de dură pentru singurul imperiu rămas funcţional. Ei declamă hipstereşte că supuşii Reginei se vor confrunta cu lipsa hranei şi a investiţiilor, deşi Marea Britanie a oferit vreo 200 de ani aport investiţional tuturor.

Marele pericol, care e ocolit cu premeditare când germanofilii se apucă să bată cu pumnul în masă, este ca o serie de state să vină să graviteze în jurul Regatului Unit şi nu a Germaniei. Şi nu întâmplător cei mai dispuşi s-o facă sunt aceia din fostul lagăr sovietic, fără a avea vreo legătură acum cu Rusia, însă fără a elimina ulterior posibilitatea de apropiere a spaţiului polarizat de Federaţie. Pe aceste ţări nu le uneşte neapărat tratatul de Vişegrad, ci faptul că odată intrare în Uniunea Europeană au crezut că scapă de solidaritatea socială şi corectitudinea politică, dar observă cu surprindere că Uniunea îi vrea aşa cum erau în timpul comunismului.

Deci mare pericol este ca UE să păţească ceea ce propagandiştii ei spun că se va întâmpla cu Anglia, iar orientarea spre spaţiul insular va schimba echilibrul geostrategic şi va limita înţelegerea noţiunii de spaţiu vital german în favoarea Rusiei. Câmpul de bătălie pe care se plasează în prezent şi România a reuşit să ofere o pepinieră de luptători anticorupţie văzuţi din perspectiva corectitudinii politice. Dar oare în ce măsura va mai fi nevoie de ei dacă li se va trage preşul de sub picioare începând de acolo de unde provin?

Lăsând deoparte orice apropiere de corectitudinea politică trebuie să menţionez că am utilizat în text eufemisme precum solidaritate socială sau anticorupţie care ţin loc termenului de oportunism.Și nu am folosit “sinonime” precum Poxit, Huxit, Cexit, Roxit şi Buxit.

(Articol publicat prin amabilitatea Curs de Reformare)