Tudor Octavian observa într-unul dintre cele mai bune editoriale ale sale, citez: „Dau de curve la tot pasul, pe străzi, în revistele mondene şi în mai toate emisiunile cu rating ale televiziunilor. Scandalurile cu acoperire naţională, în care nu e vorba şi de curvuliţe cu tupeu naţional, sunt atât de rare, încât nici nu mai sunt socotite scandaluri, ci reflexe ale europenizării. Rare sunt, de asemenea, şi situaţiile de interes general, în care nu-s invitate să exprime o opinie, spre cunoştinţa întregii ţări, prostituatele cu tarife mari.”

Se poate da şi restul citatului: „Cu toate acestea, nu ştiu cum să scriu despre înmulţirea şi tupeul curvelor şi despre rolul hotârător jucat de ele în societatea românească de după 1990. Poate şi pentru că ar trebui să aibă un statut sigur definit, prin legi profesionale, de relaţie şi fiscale. Întocmai mie, nici România nu ştie ce-i de făcut cu sporul natural de curve, mult mai mare ca sporul natural al populaţiei. E cazul derutant în care o naţie stimulează oferta, însă ezită să ia în grav cererea”. Dar esenţa e surprinsă în prima parte.

Şi important este că asistăm în ultima perioadă -  mai intens - la explicaţii date de astfel de persoane, ceea ar putea să sugereze că se profilează un interes în sensul dezavuării lor. Asta bineînţeles dacă societatea reacţionează la „imbold” şi apreciază că ar avea un rol nociv...

Problema pusă pe tapet ar fi aceea că persoane de acest gen au obţinut demnităţi publice prin intermediul votului, democratic, ceea ce ar înseamna ca la acest nivel să aibă loc trezirea la realitate, fiindcă suntem exact în secvenţa în care somnul raţiunii naşte monştri.

• Mediul economic din București e pe cale să devină mai poluat decât cel...

  < Prev
• Pot să-mi pun GPL ca să îmi scot costul instalației din neplata Taxei...

  Next >