Frauda emoţională

Companiile aeriene, care au luat banii înainte și n-au prestat serviciul, oferă în contul lor vouchere. Nu știu dacă va dați seama, dar asta este o schema piramidală, nu e ceva ce seamănă doar cu cea mai veche meserie din lume. Madoff a fost condamnat pentru așa ceva la 150 de ani de închisoare, în principal pentru că nu a avut capital și a utilizat potențialul viitorului.

Alte scheme Ponzi sunt însă tolerate din punct de vedere conjunctural nu doar la companiile aeriene, ci şi pe la societăți de asigurări și unele bănci, ceea ce reprezintă o abdicare de la legislație, în condițiile în care nu se poate invoca clauza de forță majoră, deoarece nu s-a declarat vreo situație ce intră sub incidența sa. Vezi Grecia, care a constituit pionieratul în domeniu!

Relația dintre persoanele fizice și companii se bazează pe încredere, dar numai la nivel micro, după cum se vede, cea la nivel macro s-a pierdut în circumstanțele în care statele pun pe tapet solidaritatea socială și socializarea pierderilor, elemente emoționale fără suport legislativ. Apelarea la factori de tip non-legislativ și acceptarea lor la nivel statal va duce inevitabil la erodarea instituțiilor ce reprezintă statul. Un astfel de context denumit comun anarhie poate avea un singur deznodământ, un eveniment militar, ce constituie doar o chestiune de timp până se va produce.

În fine, poate că am exagerat cu Madoff, el a făcut, în definitiv, o fraudă contabilă, pe când frauda emoţională e mult mai gravă, ea invocă elemente ce nu ţin de legislaţie pentru a se lua decizii.

Dacă discutăm de cultivarea emoţiilor şi a fricii, pe suport de meserii şi scheme vechi, practic se apelează la cea mai slabă verigă a societăţii. O astfel de abordare nu are cum să genereze robusteţe, pentru că îi lipseşte susţinerea etică şi din acest motiv nu va fi identificată niciodată ca un punct solid de sprijin, ci ca un defect.