Frica și puterea ucid liberalismul

Aproape că s-ar putea spune că angajamentele liberalismului clasic pentru libertate individuală, economie de piață, stat minimal și respectiv reducerea cât mai mult posibil a intervenției administrative în economieși societate sunt pentru unii doar un moft intelectual, un hobby de weekend, fără legătură cu "viața reală". Sau o chestie de practicat retoric atunci când ești în opoziție, când oricum trebuie să critici Guvernul de la putere și atunci e foarte comod să adopți și să promovezi teorii critice la adresa esenței oricărui Guvern.

Căci iată, cum apare o "externalitate negativă" de proporții, precum o pandemie, principiile liberale sunt date la o parte și intră în joc logica fricii și a puterii. Brusc, concetățenii tăi nu mai sunt persoane cu drepturi, ci o masă de iresponsabili care trebuie ținută în frâu cu orice mijloace.

Mulți liberali par să uite în astfel de situații de capacitatea naturală și spontană a societății de a se autocoordona pentru a răspunde unei astfel de provocări, în condițiile menținerii libertăților individuale. Par să uite că nimeni nu deține informație și cunoaștere exhaustive și că din demersurile fiecărui membru al societății înspre realizarea interesului propriu (nu doar respectând drepturile celorlalți, ci cooperând activ și voluntar cu ei) rezultă nu doar bunăstare, ci și siguranță și progresul cunoașterii.

Mai mult, par să uite că, indiferent cât de aspre sunt restricțiile și interdicțiile impuse de sus pentru frânarea pandemiei (inclusiv când vine vorba de reguli firești și de bun simț), succesul lor depinde în cele din urmă de conformarea voluntară a cetățenilor. Și că încrederea și înțelegerea funcționează infinit mai eficient decât amenzile și dosarele penale.

Însă oricât ai fi de autentic liberal în forul tău interior, atunci când ajungi la putere constați că logica puterii e cu totul alta. Constați că nu e atât de simplu să decizi să te abții de la a interveni, pentru că opoziția, dar și o bună parte a populației, de-abia așteaptă să te înjure "că n-ai făcut nimic".Și că ești obligat să faci măcar ca Mircea Dinescu la Revoluție: să "arăți că lucrezi", chiar dacă acțiunea ta face mai mult rău decât bine.

În aceeași logică electorală, "lupta împotriva PSD" capătă prioritate față de implementarea principiilor liberale. De unde intervenționismul administrativ era privit pe bună dreptate cu suspiciune, el apare brusc ca o armă legitimă și eficientă în momentul în care ajungi la putere, mai ales în condiții de pandemie și de criză economică. Liberalismul mai poate să aștepte, important e să nu revină PSD la putere. Iar pentru asta trebuie să "iei măsuri", adică să intervii administrativ.