Românii sunt săraci pentru că aşa sunt conduşi

Românii sunt ghidați de trei decenii de conducători care judecă pornind din sărăcie, de aia nu ne iese nimic. Iar ideea asta poate fi continuată cu aceea că pe când polonezilor li se cultiva spiritul antreprenorial - încă de când veneau în România la mare şi vindeau gumă de mestecat şi alte nimicuri prin parcări - noi eram „hrăniţi” cu mentalitatea de slugă de care nu reuşim să ne dezbărăm nici după ce migrăm în străinătate.

Nu cred că mă înşel prea mult cu ceea ce zic pentru că un critic literar remarca la un moment dat că România are mai mult o literatură a sărăciei. Și continuând spusele lui se observă că scriitorii sărăciei, de la Ioan Slavici, la Liviu Rebreanu și Marin Preda, și-au ales personajele din lumea satului. Cu cât populația e mai disipată într-o multitudine de comune și sate, în loc să fie concentrată în câteva orașe, cu atât productivitatea și competitivitatea sunt mai reduse. Agricultura în sine are o eficienţă scăzută comparativ cu industria, dar tocmai din acest motiv e subvenţionată, fiindcă produce bunuri de care societatea nu se poate lipsi şi e necesar să-i fie compensat diferenţialul de productivitate.

În fine, nici gândirea şcolii ardelene mulată de secole pe interesele europene nu ne-a ajutat prea mult să creăm bogăţie în stil american, în loc să administrăm sărăcia cam cum procedează nemţii.

Totuşi în perioada interbelică, deși clasa politică arăta cam la fel, economia se stabilizase și funcționa pe principii autentice de piață.

Din câte se vede, modelul de urmat suntem tot noi, însă aș schimba un pic perspectiva discuției pentru a o purta în termeni de bunuri tradable și non-tradable. Primele se pot exporta și producerea lor e “validată”, practic, de piețe capitaliste din afară. Din păcate însă, cele mai multe companii românești ce le puteau furniza au sucombat în perioada “Nu ne vindem țara!”. Când au venit ”vremurile” europene și am renunțat la sloganurile naționaliste am realizat privatizarea cu zona non-tradable. Ba chiar am avut grijă să devină așa și ceea ce putea fi tradable. În loc să transformăm resursele energetice în marfă de export, sub formă de plastic prelucrat petrochimic, le-am dat populației la prețuri care urmează trenduri diferite față de ceea ce se vede pe piețe capitaliste străine. Am abuzat că sunt non-tradable prin intermediul fiscalității, a selecției adverse și a unor instituții create special pentru acest scop.

Puteam foarte bine să importăm materii prime pentru consumul non-tradable și să ne concentrăm industria spre exterior, după cum au procedat polonezii. Da, numai că pentru asta trebuia să facem exact ca ei, să privatizăm mai ales zona tradable și nu invers. Cam la fel au făcut și cehii, de unde ar rezulta că principalul lor deziderat l-a reprezentat obținerea de sporuri de productivitate pe seama infuziei de capital, nu menținerea controlului politicului asupra economicului, ca-n comunism!

Schismele pe care le avem la nivel politic și care nu se observă în niciun alt stat UE membru sau nu și al Grupului de la Vișegrad evidențiază că, în paralel cu traseul euro-atlantic pe care-l parcurgem, mai avem de rezolvat niște probleme ce țin de cultura și orientarea către valorile românești ale clasei politice.

Am pornit însă discuţia mai puţin complicat, de la sărăcie. La începutul secolului XX. 80% dintre români locuiau în mediul rural și doar 20% în cel urban.

Au urmat anii de migrație forțată sat - oraș, din vremea comunismului, și raportul a urcat până la 55% - 45% în favoarea mediului urban. Dar, din nefericire, acum România e la fel de săracă precum arată literatura.

Comuniștii au luat de la Malaxa și Auschnitt o sumedenie de întreprinderi pentru care și-au arogat mai târziu meritul că le-au “edificat” ei, dar chiar dacă nu le-au organizat la fel de bine ca pe timpul capitalismul le-au păstrat în stare de funcționare și au dat de lucru muncitorilor pe care i-au adus de la sat la oraș.

Nu cum s-a observat după 1990, când elita cu origine sănătoasă - compusă din baroni și politicieni corupți - nici măcar ceea ce a “moştenit” nu a fost în stare să ducă mai departe, ci a distrus.

Oare ce părere mai au acum cei care vânturau de zor pancartele cu “IMGB face ordine” și strigau cât îi țineau bojocii: Nu ne vindem țara?

Indiferent cum se revendică în raport cu partidele actuale, românii sunt cei mai de stânga europeni, pentru că au rămas la fel de săraci după migraţia sat - oraş în lipsa evoluţiei mentalităţii şi mulţi-s la fel de ţărani chiar şi după „vizitele” la muncă în Occident. Nu contează cu cine votează, cât statul este social, după cum e definit constituţional. Şi problema ţine doar de organizare, de conducătorii care nu îşi ghidează semenii în spiritul pieţelor ce creează bogăţie, pe seama cultivării productivităţii, ci conservă secvenţa administrării unei sărăcii văzute în cărţile lui Slavici ori Rebreanu, obligatorii de studiat la bacalaureat, şi care se impregnează în spiritul poporului.