Nu cu foarte mult timp înaintea erei noastre COVID-19, au avut loc majorări salariale și băncile au relaxat vizibil creditarea. Cu alte cuvinte, în paralel cu discuțiile din zona euro privind helicopter money, a început să fie trendy  şi la noi, la români, să se “arunce” cu bani în oameni, persoane fizice, după ce le-au fost luați anterior cu fiscalitatea și tăierile de lefuri.

Nimeni nu vorbeşte însă de productivitate. Banii, după ce au fost luați într-o perioadă în care trebuiau să existe ca să nu se intre în criză, cum s-a întâmplat în Polonia, sunt dați înapoi cu împrumuturi, salariul minim și cu alte beneficii.

Da, dar ambele măsuri, de a-i lua și de a-i da sunt discreționare și încearcă să conserve o formă de putere. Și procedându-se astfel - cu deficiențele  de timing privind aplicarea lor - ele vor avea un handicap serios în a însănătoși economia reală în lipsa cultivării creativității .

Aşadar, după ce populația s-a supraîndatorat pe fondul înăspririi fiscalității, e extrem de greu să se repare apoi ceea ce s-a stricat. Iar dacă TVA s-a mărit, pentru ca să scadă ulterior, ori dacă salariile s-au micșorat, pentru a crește, înseamnă că se recunoaște implicit că s-au comis greșeli.

Din păcate, cei ce îndreaptă erorile sunt alții decât cei ce le-au făcut, fără ca aceștia din urmă să fie responsabili. Ei se ascund în spatele demagogiei și dau vina pe eternul și fascinantul PSD, ce le-a permis, prin prezența masivă în Parlament din ultimele trei decenii, să se declare ca fiind de dreapta

Numai că dreapta înseamnă productivitatea, respectarea drepturilor de proprietate și legislație în conformitate cu acestea, nu măsuri discreționare. Nu cultivarea hazardului moral, decizii gen helicopter money, prin care banii ajung fără criterii de productivitate la populație, fiindcă se doreşte îndreptarea răului, înainte, însă, de a pune societatea pe baze sănătoase.

Fiind într-un moment de cotitură, după alegeri, ne întrebăm dacă se va reuși agregarea unor elemente progresiste în viitorul guvern. Unele care să nu apeleze la măsuri discreționare. Să aibă disponibilitatea către dialog. Decizii care să fie corelate din punctul de vedere al Executivului cu evoluția reală a economiei.

Dacă ne uităm la atitudine şi discurs, din nefericire însă, alternativa de dreapta nu se constituie cu ajutorul raţiunii, ci al unor măsuri administrative. Nu se propune, practic, o schimbare de paradigmă, ci se vorbeşte tot de o guvernare prin amenzi.

Iar dacă suntem la acest punct e bine să detaliem idee că macrostabilitatea a fost obţinută prin intermediul supraîndatorării. De aceea a fost şi foarte greu de redistribuit majorarea PIB. Cel care putea să o facă era managementul, printr-o poziţie mai flexibilă. Dar asta nu se poate obţine cât timp numirile se fac pe criterii politice.

Haideţi să vedem cu funcţionează sistemul. Ocuparea poziţiilor manageriale se face discreţionar, sub forma unor sinecuri. Tot ceea ce contează e înregimentarea politică a “specialiştilor”. De aceea vorbim în van de concurenţă, drepturi de proprietate, economie de piaţă, clasă de mijloc. Câtă vreme există sinecuri şi nu se face reformă, alegerile sunt numai un mod de a manipula o parte a populaţiei, cea care a mers la vot, în detrimentul majorităţii, ce a refuzat să o facă, fiindcă nu are încredere şi nu doreşte să-i dea legitimitate clasei politice.

Şi în contextul în care discutăm de supraîndatorare trebuie făcut un mare efort în a extinde clasa de mijloc. Aceea care economiseşte şi dezvoltă societatea, cu ajutorul pieţelor şi sporurilor de productivitate.

Pentru că dacă se “aruncă” cu bani în oameni, dacă se merge pe schema europeană cunoscută sub numele de helicopter money, nu se poate “hrăni” productivitatea şi să se aloce eficient resursele prin intermediul pieţelor. Nu ai cum să generezi bunăstare fără mâna invizibilă a pieţei despre care discuta Adam Smith.

Tot aici trebuie precizat că dacă măreşti nişte taxe în criză pentru a le reduce după aceea nu e un joc cu miză nulă. Fiecare acţiune creează anticipaţii. Nu e ca şi cum n-ai fi umblat deloc la impozite. Şi la acest punct e bine de subliniat cât de mult contează timingul. În manualele de economie scrie să nu înăspreşti fiscalitatea pe timp de criză, fiindcă acest lucru face, de pildă, ca în România să se prelungească momentul critic, iar Polonia să nu se confrunte cu aşa ceva.

De fapt, indiferent cum e “vândută” economic, mărirea masivă a datoriei publice în raportul cu PIB, cea care finanţează deficitele bugetare uriaşe, "trădează" obiceiul de a se fura în plină criză. Adică, ceea ce se numeşte corupţie agresivă se manifestă pe cea mai proastă secvenţă posibilă.

• De ce nu adoptăm euro dacă nu avem limită de deficit bugetar?

  < Prev
• Cum e corect: Al României sau Aromâniei?

  Next >