Băncile se întovărăşesc colhoznic în loc să apeleze la piaţa de capital

A mai fost înghițită o bancă - "un accident banal - un acrobat, un salt mortal" - și mai sunt și altele scoase la vânzare. După ultimele achiziții și absorbții ne îndreptăm vertiginos spre 30 de bănci într-o țară de 19 milioane, de la 46 înainte de criză.

Acum mai sunt 31, după "dispariții" importante, precum sponsorul echipei naţionale de fotbal, Bancpost, preluată de Banca Transilvania, care a trecut pe prima poziţie în sistem înaintea BCR, dar şi de Millennium societatea bancară cu capital portughez gata-gata să cumpere aceeaşi BCR umăr la umăr cu austriecii de la Erste la momentul privatizării, Volksbank, Bank of Cyprus şi Marfin, Piraeus, Carpatica, Leumi, Veneto Banca şi, desigur, a 32 - a bancă, ultima absorbită, Credit Agricole, fostă Emporiki, achiziţionată de grecii de la Vista după ce mai înainte îi preluaseră pe ciprioţii de la Marfin, care, la rândul lor, luaseră Bank of Cyprus.

Şi aşa au rămas 31, dar pot fi doar 30, după finalizarea preluării Băncii Româneşti de către Eximbank. Iar din peisaj au făcut parte la un moment dat şi Bancorex cu subsidiarele Misr Romanian Bank, Anglo - Romanian, Italo Romena, Frankfurt Bucharest Bank şi Banque Franco - Roumaine. Sau Banca Turco - Română, Albina, Credit Bank, Bankcoop, Banca Internaţională a Religiilor, Dacia Felix, Columna, Astra, redenumită Banca Română de Scont de către Sorin Ovidiu Vântu şi alăturată unei alte bănci falite avute în proprietate: Banca de Investiţii şi Dezvoltare. În România a mai funcţionat ABN Amro, preluată de Royal Bank of Scotland, dar numai să-i lichideze business-ul de aici. Însă şi o entitate ce crea confuzie, Banca Populară Română, o cooperativă de credit autorizată de o lege specială, ce dădea impresia că ar fi bancă comercială, dar care nu era, de fapt, supravegheată de banca centrală.

Ca să luăm un exemplu la întâmplare, în Cehia, un stat european fost socialist cu economie emergentă, cu jumătate din numărul nostru de locuitori și pe care ne-am lăudat că l-am depășit la PIB, numărul de bănci e în creștere, de la 55, la 58. La noi e ca în cântecelul "10 negri mititei", reîncărcat în epoca politically correct ca "Și din 10… n-a mai rămas niciunul". Probabil că aşa se întâmplă când PIB-ul nu are calitatea necesară, e "umflat" din preţul activelor şi mai apar unii care să spună că veniturile noastre fiscale sunt mici când se raportează la el, pe când cehii cu Produsul lor Intern Brut generează suficient business ca să poată lucra cu un număr dublu de bănci faţă de noi.

Înainte de era corectitudinii politice, când numărul locuitorilor României era similar, 45 erau doar băncile cotate la Bursa de Efecte, Acțiuni și Schimb București (față de 3 în prezent), care realizau cel mai mare volum de tranzacții de pe piața de capital (47% din total).

E de neînțeles cum de se puteau capitaliza atunci băncile prin Bursă și acum nu reușesc, altfel de cum vedem într-un alt stat excomunist emergent: Polonia. Probabil că atunci când ai piaţă de capital ţi se poate spune şi că eşti capitalist, ceea ce se observă că nu prea e cazul la noi, fiindcă băncile nu prea reuşesc să strângă suficient capital şi atunci sunt constrânse ca din două mici să facă una mai mare. Cam pe acest principiu funcţionează şi Bursa, numai că băncile tot nu apeleză la ea, ci la o "întovărăşire" colhoznică una cu alta.

Cam acesta e rezultatul când guvernele nu se pricep să gestioneze oferta şi sunt constrânse să administreze în locul lor organismele fiscal-monetare cererea.

Se vorbeşte până la însuşire de consolidare, eu cred însă că marele succes al fuziunilor bancare din ultima perioadă este reprezentat de dispariţia unor cacofonii, precum Banca Carpatica. Din păcate însă, "bancă comercială" nu e o cacofonie acceptată, ca tactica cavalerească, Ion Luca Caragiale şi biserica catolică. Cum rezolvăm problema?

Păi, ia să vedem ce aveam în trecut și nu mai avem acum. Cred că ne arată povestirea de mai jos:

Trancu-1