Când se vorbește de corectitudinea politică se observă că atenția este îndreptată doar asupra drepturilor, nu și a obligațiilor. Haideți să luăm un exemplu la întâmplare, o organizație suprastatală impune entităților componente o politică unitară, de genul X e prieten, Y dușman sau poți face business cu Z și nu cu T.

Da, numai că dacă se întâmplă cumva ca megastructura să se spargă se va observa că un anumit stat a rămas în relații încordate cu cineva din proximitate fără să poată ști exact de ce. Altei țări membre, plasate mai departe, nu prea îi pasă de asta, dar cel care a acționat pentru că așa i-au zis birocrații suprastatali, fără a stabili el o astfel de politică, poate fi pus în dificultate.

Iată de ce ar trebui, la nivelul corectitudinii politice, să fie stabilite și îndatoriri, mai precis responsabili pentru anumite decizii. E nevoie de oameni nu de comisii, pentru că ne amintim de spusele împăratului Napoleon I: Dacă vrei să rezolvi o problemă pune un individ, dacă dorești s-o îngropi numește o comisie!

Sigur că se poate spune că, în democrație, persoanele care conduc sunt reflexia celor ce i-au votat, ele îi reprezintă pe participanții la scrutin și gestionează așa cum ar administra aceștia. Din păcate, acest lucru face să intre adesea în conflict popoare, deși chestiunea privește strict persoane, care ar fi necesar să-și asume obligațiile legate de corectitudinea politică.

• Ce apără Protecția Consumatorilor și Consiliul Concurenței în pandemie?

  < Prev
• Cei care au pus gând rău monarhiei britanice nu au simțul umorului

  Next >