Nu știu câți își mai aduc aminte de Corneliu Coposu, de PNȚ și Convenția Democrată! El e cel care a zis: Blestemul României ar fi ca după 20-25 de ani FSN să se afle şi la stânga, şi la dreapta eşichierului politic. Precum și: Negociem orice, dar nu principii. Sau: Regalitatea e soluţia recuperării României.

A și detaliat: democraţia şi normalizarea sunt legate de restaurarea monarhiei.

Iar una dintre ultimele luări de poziție importante ale Casei Regale a fost atunci când a avut tăria de caracter de a interveni pe o speță pe care și-a asumat-o ca urmare a rolului jucat în istorie și anume repatrierea Tezaurului - a aurului românesc - din Rusia, trimis acolo în condiții de război.

Caracterul și moralitatea dovedite de Casa Regală reprezintă o excepție în societatea românească actuală. Însă tocmai ca urmare a acestui fapt și a necesității de generalizare a acestei stări, reinstaurarea monarhiei ar reuşi să reechilibreze tarele politicii externe și să formateze clasa politică.

Ca să discutăm concret, România nu e băgată acum prea mult în seamă nici de „dușmanii” ruși, nici de „aliații” americani. Regalitatea, ca urmare a prestigiului de care se bucură prin intermediul a ceea ce își asumă, ar fi o soluție bună de repoziționare în context.

Mai ales că există precedente. Franco a restaurat monarhia, pentru că a considerat-o un garant al stabilității, o cale ca statul iberic să nu se mai confrunte cu problemele rezolvate de el.

Spania republicană, sprijinită de sovietici vs monarhie! Ultima nu încearcă să ascundă o involuţie a mentalităţilor printr-o evoluţie politică, fiindcă atât timp cât mentalitatea populaţiei e subsecventă unui anumit nivel, deci nu ai o evoluţie a conştiinţei, e absolut hilar să prezinţi aderarea la o formă de organizare ca susbstituind această evoluţie.

Punctual, republicile conferă anumite avantaje, cum ar fi pensiile speciale şi promovarea pe bază de algoritm politic în fruntea instituţiilor statului, pe care regii n-au cum să le agreeze. Ei vor ca ceea ce lasă în urmă să fie gestionabil, mai ales din punct de vedere economic.

Monarhia e mult mai aproape de nevoile societăţii, la nivel de conştiinţă, decât republica, ce încearcă să fie - referindu-ne la aceeaşi societate - o soluţie nereală cât educaţia e pliată practic pe monarhie. Statele feudale pot fi conduse mai eficient de monarhi decât de structuri republicane, pentru că ele se îndepărtează nu doar de nivelul de conştiinţă al societăţii, ci şi de interesele ei. Şi atunci, republica, ca să echilibreze decalajul cultural, apelează la ipocrizie.

Ca să conchid, o societate are nevoie de o formă de conducere care să concorde cu nivelul de conştiinţă pentru că, în caz contrar, cea mai mare problemă nu e cea evocată în Ferma Animalelor, ci că procesul de evoluţie a societăţii se opreşte.

Și pentru că tot am pomenit de formatarea clasei politic cu ajutorul monarhiei, aceasta are marele avantaj că nu poate fi bănuită de discreționarism, ci e fair, precum etalonul aur.

• Ipocrizia economică ca politică de stat

  < Prev
• Nu suntem interesanți pentru diviziunea europeană a muncii

  Next >