Unii oameni știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit. Alții scriu și nu înțeleg ceea ce scriu. Există însă și categoria cu totul aparte a celor care trăiesc din scris, dar nu par să înțeleagă de ce se investește în publicarea de cărți, și nu orice fel de cărți.

Banca Națională a României a fost criticată recent exact pentru asta: că vrea să cheltuiască bani (pe care nu i-a luat de la bugetul de stat, ci i-a generat din activitatea proprie vitală pentru economia românească) pentru a publica mai multe cărți. Suma le-a părut mare acestor critici: 600.000 (șase sute de mii) de lei.

Mă amuză gândul că, dacă i-ai lua la întrebări în cu totul alt context, oamenii ăștia ar deplânge alături de tine faptul că românii citesc din ce în ce mai puțin și că industria națională de carte a ajuns în starea în care e. Că educația și cultura sunt la pământ, motiv pentru care în spațiul public se impun tot mai multe idei politice și economice proaste, populiste, primitive, fanatice. Că - nu-i așa? - nu se mai citește și nu se mai cunoaște istorie, motiv pentru care cei care au citit spun că riscăm să o repetăm în cele mai rele aspecte ale ei.

Aceiași critici sunt probabil acum în avangarda vocilor publice care condamnă agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei. Însă cum poți să evaluezi și să înțelegi această agresiune, precum și implicațiile ei pentru România, dacă nu știi istorie? Iar când vine vorba de Rusia, orice român, citit sau nu, gândește din reflex: "Tezaurul!"

Una dintre cărțile aflate în pregătire se numește "Stocul de aur al Băncii Naționale a României (1880-2019)". În ea se relatează în detaliu istoria acumulării aurului național, evoluția tezaurului românesc, într-o perioadă când a ajuns la Moscova și - cel puțin deocamdată - a rămas acolo.

Ei bine, cine citește și înțelege o astfel de carte e ferit de unele idei stupide care au făcut vâlvă în spațiul public în ultimii ani, cum ar fi cea a repatrierii părții din rezerva de aur aflată în custodie la Londra. Înțelegi de acolo că crivățul istoric lovește când nu te aștepți și, de aceea, e bine să fi cât poți de pregătit pentru a-ți limita pagubele. Că e bine să-ți selectezi atent și din timp partenerii cărora le acorzi încredere și, în plus, să nu te bazezi irațional doar pe forțele și resursele proprii.

Dacă citești, realizezi că aurul României stă mult mai bine și mai sigur la Londra decât la București. Iar evenimentele recente nu fac decât să confirme concluziile experienței istorice. Astfel că investiția în cărți te protejează de pagube mult mai mari.

• Sclavagism european

  < Prev
• Gorceakov, la Sankt Petersburg: Sunteți filogerman! P.P.Carp: ”Pardon,...

  Next >