Cu dosu-n sus

Dacă populația României a scăzut de la 23 de milioane în 1990 la 19, la fel ca în a doua parte a anilor 60, înseamnă că nu avem spor natural. Iar dacă nu-l avem care să fie motivația? Sporul natural se bazează pe întreținerea de relații intime între un bărbat și o femeie. Oare ce stă în spatele lipsei de spor natural? O abordare greșită, atât din punct de vedere fizic, cât și intelectual.

Bineînţeles că de la spor natural negativ se poate ajunge repede la creștere economică negativă, dar nu vreau să mă opresc prea mult asupra acestui aspect, pentru că voi fi constrâns să vorbesc de prosperitate, în măsura în care PIB pe locuitor se măreşte dacă populaţia se reduce mai repede decât scade economia. Mai bine am ajunge la noţiunea de dividende negative, caz în care deținătorii de acțiuni pot fi considerați colecționari în loc de investitori. Dar şi la cea de dobânzi negative, care contrazice reclama: "Azi la CEC un leu depui, mâine el va face pui!".

Dar tocmai pentru că bunicii îşi învaţă greşit nepoţii, nu să economisească, ci se aşteaptă să fie crescuţi de tineri, aceştia îi părăsesc din ce în ce mai repede, pleacă în străinătate încă de pe băncile şcolii, ca să nu apuce cumva să-i înveţe ceva greşit. Asta chiar dacă se spune că cine n-are bătrâni să-şi cumpere. Noi am putea ajunge de la deficit la excedent dacă ei ar deveni forţa exporturilor noastre.

Din păcate, cele exportate sunt creierele crude, noi aici, la noi, pe acest pământ, rămânem doar cu forţa de vot!

Iată o lume care s-a întors, potrivit expresiei consacrate, cu dosu-n sus.