Inflația și lehamitea culturală și de ce nu se poate unge pâinea cu PIB

Chiar, ce-ar fi dacă PIB-ul s-ar exprima nu în lei, ci în bucăţi, cantitativ, nu valoric? Cred că am mai abordat tematica asta în urmă cu niște luni pentru a atrage atenția că fără ajutorul preţurilor se cam văd hainele cele noi ale împăratului.

Discutăm din nou de inflație, care a ținut loc de o majorare explicită a taxelor și a salariului minim. Ce se întâmplă însă dacă în afară de inflație se măresc și impozitele împreună cu salariul minim, sunt căutați bogații la potențialul investițional după ce au fost lăsați în trecut să facă avere indiferent de coeficientul de inteligență și începe să fie eradicată economia subterană? Se va produce o sărăcire accelerată?

Sigur că diferența între inflație și șomaj, ambele măsuri ale incapacității de guvernare, este că prima ia 15% din venitul famililor, iar cel de-al doilea tot. Și asta face ca tensiunile sociale să fie mai puțin intense. Da, numai că înlocuirea șomajului cu formele de taxare implicită sau explicită enumerate, ce afectează mai mult diviziunea muncii, se observă în mai puţine secvenţe de business şi, implicit, episoade de piaţă, blazarea pune mai mult stăpânire pe economie, se încearcă obținerea de credite pentru a substitui puterea de cumpărare lipsă cu cea de cheltuire cu riscul amplificării neperformanței, efervescenţa culturală se apropie de limita de jos, ceea ce convine guvernanţilor, căci va interveni prea mult plictis ca să mai fie ridiculizaţi.

Lehamitea culturală în corelație cu sărăcia? Acest lucru se vede în faptul că trupa Taxi nu prea mai strânge personalități culturale în clipurile sale ca să bată obrazul? Și nici Andrieș sau Ada Milea n-o mai fac? Că se produce mai puțină cultură în general? Aceea de care când aud conducătorii le vine să pună mâna pe pistol?

Acesta este totuși un articol economic, nu unul cultural și pentru a putea fi preluat ca atare trebuie să adaug că în absența reformelor structurale, formele de taxare, printre care inflația, pe termen lung tot la șomaj duc. Cum îl vom combate? La fel ca până acum? Migraţia în străinătate va continua până când nu va mai exista picior de meşter şi de tânăr în România? Adică, până când vom rămâne și fără meșeriași și fără factori de cultură, ce se opun manipulării și înregimentării?

Am început cu PIB-ul care nu se numără în bucăți și tot cu el doresc să închei, pentru a atrage atenția că volatilitatea sa arată:

1. Lipsa planurilor de dezvoltare multianuale

2. Lipsa politicilor structurale care să identifice direcții prioritare de dezvoltare

3. Cadrul fiscal volatil, care explică amplul deficit investițional

4. Nivelul slab al infrastructurii, văzut nu doar în zona transporturilor, ci și la nivelul învățământului și asistenței medicale, care creează inflexibilitate la nivelul forței de muncă

5. Lipsa de strategie în domeniul educației, ce are ca rezultat pregătirea unor indivizi de care societatea nu are nevoie, cu precizarea că și cei cu pregătire bună își găsesc cu greu locul în structura economică, elemente ce pot fi asociate cu irosirea de resurse.

La acestea se adaugă eterna și fascinanta întrebare: De ce ai vrea să faci creștere economică, atât timp cât nu te reechilibrezi la nivel micro, cât nu redistribui valoarea adăugată? Cu mențiunea, bineînțeles, că nu creşterea economică, a PIB-ului, ar trebui să o urmărim, ci redistribuirea veniturilor pe criterii de productivitate!