Educația economică se raportează tot la Thomas Malthus?

Potrivit wikipedia în limba română, Thomas Robert Malthus a fost un cleric și un teoretician economic englez, fondatorul teoriei care îi poartă numele. Conform teoriei lui Malthus, populația crește în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență cresc în progresie aritmetică. Teoria sa este cunoscută sub numele de malthusianism ca o consecință a acestei relații dintre populație și starea economică, Malthus considera că sărăcia, bolile, epidemiile și războaiele sunt factori pozitivi pentru omenire, dat fiind că asigură echilibrul între numărul populației și cantitatea mijloacelor de subzistență.

Ceea ce mai poate fi completat la rezumatul de mai sus este faptul că, preocupat de suprapopulare, Malthus recomanda căsătoriile târzii, contracepția, migrația. El arăta acuzator către “legile” săracilor, ce diminuau mobilitatea forței de muncă și încurajau natalitatea. L-a inspirat pe John Maynard Keynes, în măsura în care susținea că economisirea în exces dereglează echilibrul dintre producție și consum. L-a contrazis pe Jean - Baptiste Say că piețele se pot autoregla. Era bun prieten cu David Ricardo, cel care a fondat primul club de economie politică în Marea Britanie, Malthus fiind primul ce a predat un curs denumit astfel. Eseul său asupra principiului populației l-a influențat pe Ferdinand Lasalle să formuleze legea de fier a salariilor, potrivit căreia salariul net real tinde pe termen lung către nivelul minim necesar pentru susținerea lucrătorului și a familiei sale, acesta arătând că nu crede în presupusa creștere obligatorie și generală a salariilor, într-o perioadă de ocupare deplină, într-un sistem economic lăsat în voia sa. Deși ulterior Marx l-a criticat pe Lassalle, spunând că din legea de fier a salariilor nimic nu-i aparține, cu excepția cuvântului „descumpănit” împrumutat de la „marile și veșnicele legi de aramă” ale lui Goethe.

Thomas Malthus, născut în zodia Vărsătorului, pe 13 februarie 1766, era o persoană care nu a crezut în Revoluția Industrială.

George Orwell pune “în aplicare” învăţăturile malthusiene, puterile mondiale din cartea sa “1984” fiind interesate să întreţină starea de război care distruge rezultatele muncii oamenilor şi-i face să nu aibă „prea mult confort şi, în ultimă instanţă, prea multă inteligenţă”.

Trecând peste Huxley - "Minunata lume nouă" şi Kurt Vonnegut Jr - "Harrison Bergeron" - ce au încercat să avertizeze asupra „trendului” malthusian în forme ironice şi acum s-ar vedea că „miştourile” antitotalitariste de tip Orwell-Huxley-Vonnegut devin idei de urmat şi se stinge lumina, e scurtcircuitat factorul cultural, ca să nu se observe acest lucru - trebuie subliniat că o a doua Revoluţie Industrială (alternativa la război, epidemii şi sărăcie) tocmai pe „prea multă inteligenţă” s-ar baza şi exact creativitatea e reprimată.

Lumea evoluează cu creativitate, libertate şi alocarea capitalurilor pe criterii de piaţă, nu pe seama unui mod care le reprimă. Nu modul de organizare politico - corporatist e necesar să primeze, ci creativitatea. Libertatea şi creativitatea trebuie puse înaintea disciplinei. Principiile în faţa amenzilor. Nu politicienii şi corporaţiile trebuie să fie stăpânii indivizilor, iar mâna invizibilă a pieţei n-are de ce să fie înlocuită cu cea politizată, care redistribuie resursele.

Din păcate însă, după ce se constată că nu s-a putut obţine suportul tehnologic dorit, dar fără să existe vreo preocupare și responsabilitate legată de cauza nerespectării principiilor, se trece la reprimarea brutală a cererii. Altfel spus, în locul creativităţii şi încurajării formării clasei de mijloc şi a elitei, care să permită al doilea salt de Revoluţie Industrială, menit să susțină omenirea la cât a ajuns ea numeric, se recurge la extincție, ce echivalează, de regulă, cu purtarea de războaie.

Asta cu menţiunea că statele sociale şi-au înţeles prost rolul. Socializarea nu trebuia să privească pierderile, ci educaţia, pentru a creşte nivelul de conştiinţă. Iar alături de uniformizarea educaţiei era nevoie să se repună pe tapet şi problema protejării proprietăţii, pentru ca indivizilor să le crească gradul de încredere.

În circumstanţele discuţiilor privind schimbarea formei de globalizare mi se părea relevant să ne apropiem de Dumnezeu, ca mod în care se configurează firesc lucururile, nu propulsat IT-ul în rolul de ucenic vrăjitor și pe post de substitut al științelor fundamentale, iar rezultatul să fie apelarea la malthusianism în locul următoarei Revoluţii Industriale.